Chaos is Served

mai 16, 2009

Oameni…

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 10:38 pm

De cand am inceput Facultatea, am cunoscut multi oameni.Oameni buni si rai, oameni simpli sau plini de mister, oameni fericiti sau tristi…oameni..in general.Pe unii din ei i-am pastrat in minte, pe altii i-am uitat.De unii m-am apropiat, pe altii i-am indepartat.

Fiecare din ei a avut un impact si a lasat in urma ceva.Fiecare intalnire cu cineva nou a lasat un semn, mai mult sau mai putin vizibil.Dintre toti acestia, unii oameni pe care ii intalnesc intamplator sau nu, au un rol.Fiecare om pe care il cunosti poate avea un rol.Important sau nu, fiecare isi pune amprenta cumva.Unii chiar prea mult.

Nu credeam in coincidente si nici in destin.Nici acum nu cred pe deplin, caci destinul si-l face , intr-o mare masura, fiecare.Dar oare de ce intalnim  atatia oameni ?Si de ce unii ne trezesc sentimente profunde ce ne marcheaza pe viata?Sentimente de dragoste, ura sau pura simpatie sau antipatie.

Fiecare om din viata noastra are un rol.Fiecare om pe care il cunoastem ne-a iesit in cale dintr-un anume motiv.Asa cum fiecare din noi iesim in calea altora dintr-un anume motiv.Uneori, nu realizam cat de importanta poate fi aparitia unei persoane in viata noastra pana cand nu se intampla ceva…Sau poate ca nu realizam niciodata…sau poate ca e prea tarziu…

Nu lasa ca un om pe care il cunosti sa treaca neobservat.Nu stii ce rol are in viata ta.Nu stii de ce ti-a iesit in cale.Poate fi aproape deloc important sau poate fi foarte important.Nu da uitarii lucrurile pe care cei din jurul tau le fac, daca au legatura cu tine. Poti invata ceva nou, poti ajuta sau…poate iti poti gasi fericirea.

Unii oameni  iti vor fi  inamici, altii te vor ajuta sa intelegi si sa inveti din greseli, altii iti vor fi prieteni…iar altii vor fi ca o raza de soare…Nu lasa norii sa o acopere.

Recipe4Chaos

Reclame

Un comentariu »

  1. Cu vîrsta, tind sã devin tot mai mult spectator, decît povestitor. De fapt, mi se întîmplã dintotdeauna, dar acum s-a mai accentuat: de cîte ori mã aflu într-un grup sau, uneori, chiar cu o singurã persoanã, vine un moment cînd aud ce se vorbeºte, dar sînt atentã doar pe jumãtate; cu cealaltã jumãtate, procesez ºi analizez. Nu o fac din dispreþ pentru interlocutori, nicidecum: îmi place sã socializez cu ei, apreciez cãldura umanã, deschiderea lor, dar nu mã intereseazã, mereu, amãnuntele. Pe de altã parte, propriile mele poveºti nu mi se par destul de interesante încît sã le împãrtãºesc.

    Comentariu de Mircea Popescu — mai 19, 2009 @ 1:50 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: