Chaos is Served

noiembrie 7, 2009

Anul II la Politehnica

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , , , , — recipe4fun @ 5:36 pm

Auzisem anul trecut ca anul II are sa fie cel mai greu an la Calculatoare, ca daca trecem de anul II „am terminat facultatea” 🙂 … Uite ca am ajuns si in anul II si sincer cel putin pana acum nu mi se pare ca ar fi mai greu ca primul an. Poate ca anul trecut a fost si vorba de asa numitul „soc de trecere” de la liceu la facultate.  Sau poate ca pur si simplu „we don’t give a damn anymore”. Oricum, daca in primul an temele de casa cu deadline-uri aproape imposibile ne omorau acum o sa ne omoare examenele si laboratoarele :). Spre exemplu eu am o zi pe saptamana in care am ore de la 10 – 20 fara pauza. Din aceste minunate 10 ore pe care trebuie sa le petrec la facultate 4 sunt ore de curs [nu m-am putut abtine si m-am inscris la pedagogie…dap om masochist!- totusi cred ca e o idee buna sa urmez pedagogia, caci vorba aceea: nu stii cand o sa ai nevoie de o diploma de acest tip, doar suntem in Romania, nu? =))… si mai ales ii indemn pe cei de anul I sa se duca la pedagogie desi pare absolut inutil -intr-un fel chiar e- dar va asigur ca daca va hotarati mai tarziu – cum am facut eu, de altfel- o sa va ingreunati foarte mult orarul si nimeni nu-si doreste asa ceva presupun…], iar restul sunt numai laboratoare/seminarii. Este extrem de obositor, serios!

Ar fi cazul sa povestesc poate cate ceva despre ce impresie mi-au facut materiile din acest prim semestru al anului II. Voi scrie despre fiecare in parte 🙂

1) Analiza Algoritmilor [AA] – cursul mi se pare foarte ok, desi sincer nu am prea dat pe la el din cauza faptului ca este pus Vinerea si eu stau la camin unde conceptul de somn in timpul noptii are la fel de multa relevanta ca si conceptul de viata pe Marte [ai auzit de el in opere SF, dar s-a demonstrat ca nu exista :P] ; seminarul este foarte ok structurat si se poate intelege destul de mult in cele 2 ore alocate lui pe saptamana, dar nu tot! Oricum per ansamblu materia mi s-a parut ok si nu pare sa se anunte un examen extrem de dificil.

2) Programare Orientata pe Obicete [POO] – abrevierea spune TOT 😛 cursul este useless! Si nu o zic din rautate, dar ce fel de om intra la prima ora de curs la o materie cu care nu stiu daca au avut legatura mai mult de 2 oameni dintr-o serie si spune ceva de genul „Sa ne reamintim cum se lucreaza in java” si apoi se apuca sa puna programe pe tabla… fara sa explica nici conceptele banale de tipul „ce este aceea o clasa”; laboratorul consta in niste probleme care daca ar trebui rezolvate in C ar fi considerate de nivel sa zicem mediu, dar avand in vedere ca vorbim de a lucra in java …ei bine nu sunt foarte usoare! [aces lucru se datoreaza tocmai faptului ca lumea nu prea stie cu ce se mananca programarea orientata pe obiecte]. Concluzie: cu siguranta vor fi probleme la examen … sa nu mai vorbim de nervii de la laborator [nu mai zic nimic de curs… se intelege ca lumea are tendinta sa nu-l frecventeze dupa ce a ajuns la concluzia ca e mai bine sa dai banii pe o carte si sa inveti din ea].  Inca ceva – notele de la laborator aparent le vom afla  dupa examen, pentru ca domnul profesor are grija sa tina foile strans la piept cand iti scrie punctajul astfel in cat nimeni sa nu poata vedea ce nota ti-a pus pe respectivul laborator =)) [a mentionat ca notele sunt doar orientative, dar si ca laboratorul are 3 puncte din nota finala], dar asa sunt profii din Poli *insert desperate tears here* 😛

3) Teoria Sistemelor [TS]- la curs am fost atacati cu foi intregi cu numele celor care au picat anul trecut 🙂 A fost un prim curs de-a dreptul amuzant [if you’re into that black humor sort of thing >:) ]! Toata lumea era traumatizata la ideea ca de pe listele respective reiesea ca numai 10% ar fi trecut 🙂 din fericire cei de anul III si IV ne-au spus ca lucrurile nu stau chiar asa 🙂 Un + pentru curs este faptul ca probabil este unul dintre cele mai organizate cursuri de care vom avea parte in cei 4 ai de facultate. Iar seminarul este ok, cel putin pana acum.

4) Elemente de Electronica Analogica [EEA]- in ceea ce priveste cursul mie mi-e destul de greu sa zic ceva despre el, pentru ca sincer nu stau foarte bine la capitolul electricitate, electrotehnica, electronica… de fapt, uitati de „foarte bine”! Nu stau nici macar binisor 😦 Si din cate am inteles chiar se trece greu la materia asta …trist! Laboratorul implica creerea unor prereferate si a unor referate … nici aici nu pot sa spun prea multe pentru ca pana acum nu am fost decat la un laborator, iar despre seminar nu pot sa spun absolut nimic pentru ca nu s-a tinut niciunul pana acum 🙂 Din nefericire, de saptamana asta v-om avea parte si de el si probabil ca nu va fi roz si minunat cum sunt vietile celor din ASE … but that’s not the point 🙂 …and I don’t remember what the point was…or is! Deci trecem mai departe …

5) Introducere in Organizarea Calculatoarelor si Limbaje de Asamblare [IOCLA, respectiv fostul PLAS] – curs – spre rusinea mea nu am ajuns niciodata la el 😦 [se tine la ora 8 dimineata si prezenta nu e obligatorie… poate se gasesc cateva suflete binevoitoare care sa ma inteleaga 🙂 ], dar am auzit de la unii colegi ca ar fi foarte plictisitor… acum ramane de vazut [mi-am promis ca saptamana viitoare ma duc… dar asa am zis si saptamana trecuta si acum 2 saptamani …]; laboratorul – neinteresant… nici nu stiu ce as putea zice despre el. Pur si simplu sunt 2 ore in care ma plictisesc grav!

Cam acestea ar fi materiile importante din acest an. Desigur mai avem si materii de genul: Engleza [oribil! infiorator! enervant! s.a.]si Filozofie Cognitivista [dau o bere/suc – in functie de varsta 😛 – cui imi explica ce ne trebuie nou, la Calculatoare, asa ceva] si bineinteles optionalele, adica Sportul, Matematica 4 etc. [nu sfatuiesc pe nimeni sa se inscrie la prea multe, sau eventual la niciunul :P]

Trebuie sa inchei acum. Sper ca am reusit sa dau cateva informatii [eventual si utile] despre cum se prezinta anul II la Calculatoare 🙂

Recipe4Fun

Reclame

aprilie 9, 2009

Ou sont les neiges d’antan?

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , , — recipe4chaos @ 11:26 pm

Nu m-am mai uitat la TV de foarte mult timp.Azi am butonat, din plictiseala, si am nimerit pe Prima Tv, la „Copiii spun lucruri traznite”.[stiu,stiu fac reclama].Nu pot sa zic ca mor dupa Virgil Iantu, nici toti copiii nu’s „geniali”, dar emisiunea mi-a adus poate pentru cateva minute zambetul pe buze.Un zambet sincer si deopotriva nostalgic.Mi-am amintit de copilarie si de inocenta cu care priveam atunci.Si de bucuria cu care intampinam orice lucru, fie el cat de mic si de nesemnificativ.

Copilaria mea a fost una fericita, datorita unei familii minunate, datorita atmosferei in care am crescut, datorita oamenilor pe care i-am cunoscut,sau poate si datorita orasului din care provin[nu prea mare, linistit si curat].Cand eram mica, fiecare zi era o bucurie.Prin jocurile mele, cunosteam treptat lumea, descoperindu-i comorile  si lasand mai putin loc pentru rautati sau lucruri ne-la-locul-lor.Cu ochii mei de copil, ii priveam cu admiratie pe cei mari, doar pentru ca ei stiau atat de multe pe care eu nu le stiam.[crescand, mi-am dat seama ca nu stiau de fapt atat de multe]. Am invatat, in copilarie si sa fiu sincera, sa nu mint si sa nu ma mint pe mine insami, lucru ce mai tarziu m-a ajutat dar poate m-a facut sa par si putin „fraiera’.Asta e viata!.Am fost un copil ca toti ceilalti[sau bine hai, unul mai nebun putin:))]: am alergat ca nebuna si m-am julit de atat de nenumarate ori,mi-am spart capul alergand prin casa pe holul pe care il adoram,ma plimbam cu bicicleta pana seara,jucam fotbal cu baietii cand trebuia sa ma joc cu papusile, am fost alintata si rasfatata, ca unicul copil al familiei, am fost iubita, am fost si certata…am crescut intr-o atmosfera calda , inconjurata de multa dragoste, incredere si respect reciproc…Am privit lumea cu ochi de copil si am fost…unul din cei mai fericiti.

Am crescut si lumea s-a schimbat…Sau poate ea a ramas aceeasi, dar m-am schimbat eu.Din lumea povestilor, am intrat intr-o lumea prea „adevarata”, unde toti se lupta pentru un loc cat mai sus in „Top Capital”, unde fetele alearga dupa baietii de bani gata, unde lumea e interesata sa aiba cat mai multe haine si accesorii de mii de euro, ca doar vorbim de Gucci,Versace,Vuitton etc., unde strada se umple de masini „de fita” in fiecare zi, unde cluburile sunt pline in fiecare noapte de pitzi care vin sa-si etaleze noile tinute, in timp ce pensionarii dau adevarate lupte de strada pentru pulpa de pui primita cadou de vreo sarbatoare, studentii isi duc viata in caminele mizerabile ale „grandioaselor” facultati la care studiaza, iar copiii sunt abandonati de mame iresponsabile.

Trecand in revista realitatile lumii de azi….eu sunt si voi ramane un copil…nu la fel de fericit,multumit si impacat cu sine, dar…un copil…Mais ou sont les neiges d’antan?…

Recipe4Chaos

aprilie 4, 2009

Despre Poli

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, — recipe4fun @ 12:19 pm

Politehnica… Toti au impresia ca e o facultate grea. In realitate nu este asa. In realitate Politehnica e cel mai apropiat lucru de Iad pe care un student poate sa-l traiasca pe lumea asta =)). OK. Poate sunt un pic prea  dura, dar serios, programul este infernal! Si nu ma refer doar la programul de la facultate.  Nu. Temele pe care le primesti pentru materii gen Metode Numerice, Structuri de Date, Programarea Calculatoarelor mananca in medie, fiecare, cam 20-25 de ore de munca [poate si mai mult, depinde]. Adica 25 de ore de stat in fata unui calculator. 25 de ore in care stai si scrii un cod care are scopul de a-ti face un arhivator, o simulare de cum lucreaza un calculator cu resursele de memorie pe care le are, o simulare de motor de cautare al unor cuvinte in fisiere. Suna interesant. De fapt si este! Dar deadline-urile de predare a unor astfel de ‘teme’ [eu personal le-as numi proiecte din moment ce unele depasesc poate si 600 de linii de cod…] sunt teoretic de 2 saptamani si practic de 3-4 zile. De ce spun practic 3-4 zile? Pai in primul rand 2 teme ti se suprapun sigur pe o saptamana… deci s-au dus 7 zile, iar celelalte se duc la scoala [ore de la 10 la 20 fara ferestre in 2 zile pe saptaman si nici restu zilelel nu-s tocmai ‘free-to-run-naked-and-wild’ :P]. Partea buna e ca majoritatea suntem optimisti =)) [greu de crezut dupa mini-discursul de mai sus?]. Serios. Suntem! Altfel de ce nu ne lasam de facultatea asta si nu dam la ASE ?? =)) Ah ..si inca o chestie care vine in sprijinul afirmatiei ca studentii la Poli sunt cei mai optimisti oameni este faptul ca toti spera sa nu fie adevarata zicala „La Poli primii 7 ani’s mai grei pan-ajungi in anul 3!”. Partea buna la facultatea asta este ca, intr-adevar unele materii sunt foarte interesante [pacat ca nu sunt mai mult de 2 pe semestru -bine… asta pana acum… din anul 2 in colo o sa spun mai tarziu], iar oamenii sunt extraordinari. Nu prea exista drame, certuri, barfe. Poate pentru ca sunt prea putine fete… si majoritatea se comporta precum niste ‘baieti de treaba’ =)). Asta e inca un subiect despre care as putea spune cateva cuvinte. Fetele din Poli nu sunt asa cum se spune [respectiv neingrijite, tocilare, cu ochelari si nestiind sa se exprime decat in binar]. Neah! Singura chestie adevarata [despre 98% din cazuri] este ca nu sunt fitoase 🙂

De incheiere, as vrea sa recomand ceva celor care sunt a12a si ii bate capu sa vina la Politehnica: Fratilor, daca vreti sa aveti timp liber, sa aveti materii usoare, sa aveti examene la care sa va rugati sa luati 8-9-10 iar 5-ul e o jignire, daca nu sunteti dispusi sa munciti de 100 de ori mai mult decat ati muncit pentru admitere si bac la un loc toata clasa a12a pentru o singura sesiune… atunci, NU VENITI AICI! 

Pe curand! [don’t hold your breath though =))]

 

Recipe4Fun

ianuarie 30, 2009

A new experience: sesiunea :D

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , , , , — recipe4chaos @ 12:29 pm

S-au terminat examenele practice.Le-am trecut,bine sau mai putin bine,pe toate.Ideea era oricum sa fie trecute.Notele conteaza mai putin.Doar la psihologie, din cate am inteles, nota pe care am primit-o imi va acorda un punct in plus la examenul de luni.:)

Ei bine,da…incepe sesiunea.Oficial sau nu,eu luni am primul examen : psihologia.Materia asta are doar 2 credite, dar examenul pare a fi destul de greu si pretentios.Va consta in 30 de intrebari grila si un caz clinic, bazate pe materia citita din 2 carti diferite.Multe lucruri sunt intalnite in viata de zi cu zi,dar depinde de modul in care sunt puse intrebarile.Pot sa spun ca la examenul de l.p.grilele nu au fost chiar simple…Dar nu pot decat sa citesc/invat putin si sa fiu increzatoare.Pana la urma…e doar psihologie.

Urmeaza o saptamana de pauza.Sau,mai bine spus de invatat,pana pe 10 februarie.Atunci voi avea cel mai important examen,din punctul meu de vedere: Anatomia.Recunosc[desi poate voi fi considerata o tocilara] ca este singurul examen la care imi doresc sa iau 10.Asa ca voi invata cat de bine, pentru ca este singura materie care chiar imi place si merita cu adevarat…Examenul de anatomie este foarte complex.El consta in: radiologie, embriologie[l.p.], cadavru si examen oral.Toate in aceeasi zi.Tineti-mi pumnii!

Pe 16 februarie,va fi examenul de genetica.Sper sa nu am partea de aceeasi experienta neplacuta ca la l.p.Noroc ca nu este aceeasi materie.O voi lua de la zero si…sper la o nota cat mai mare:d.

Si,ultimul examen din sesiunea de iarna…si cel mai greu,pentru mine, este biofizica.Pe 20 februarie.Fizica nu a fost niciodata punctul meu forte, nici nu mi-a placut extraordinar de mult, si nici nu pot spune ca am invatat prea mult…Materie e multa, foarte stufoasa, cu multe detalii,formule s.a.m.d.Timpul e scurt…doar 3 zile intre cele 2 examene: genetica si biofizica.Sper sa reusesc sa fac fata si sa trec cu bine….sa nu ma inec ca tiganul la mal in ultima zi:)

Ma intreba cineva recent care e starea mea de spirit inainte de sesiune,de fapt, de prima sesiune.Nu stiu ce sa zic, sunt optimista,pentru ca stiu ce pot.Si stiu ca voi reusi.Dar recunosc ca sunt si stresata,poate de faptul ca trebuie sa invat foarte mult intr-un timp foarte scurt,sau, poate pentru ca e ceva nou si ma simt intr-o lume necunoscuta.

Sper sa fie bine si sa ne vedem sanatosi si fericiti dupa sesiune.Tineti-mi pumnii!Si bafta tuturor din partea mea!

Sa auzim numai de bine,

Recipe4Chaos

ianuarie 18, 2009

Fericirea se invata…

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , — recipe4chaos @ 11:18 am

Ne plangem adesea ca nu suntem fericiti.Ne plangem adesea ca nu avem tot ce ne-am dori,desi poate avem mai mult decat credem.Ne plangem din cele mai marunte lucruri.Ne lamentam tot timpul.Uitam sa ne bucuram.Uitam sa radem.Uitam sa privim in jur si sa contemplam minunile naturii.Ni se pare ca totul e greu.Ni se pare ca ducem o lupta zadarnica.Cu viata, cu timpul, cu ceilalti.Nu stim sa pretuim…nimic.Nu stim sa dam lucrurilor importanta cuvenita. Refuzam sa facem ceea ce ne place.Ne complacem in comoditate.Totul se rezuma la lucruri materiale.Suntem prea pragmatici.Ne invartim in cercuri de oameni blazati si tristi.Devenim, intr-un final, unii dintre ei.Nu stim ce inseamna fericirea…nu stim ce inseamna nici macar un zambet…problemele noastre ni se par prea mari si prea importante ca sa putem sa ne mai bucuram…De fapt, nu stim sa traim.

Caci a trai si a fi fericit e uneori o arta,o arta care se invata…

Recipe4Chaos

decembrie 29, 2008

2008/2009

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , , — recipe4chaos @ 11:52 pm

Inceputul fiecarui an aduce cu sine noi vise, noi dorinte, sperante de mai bine…sfarsitul fiecarui an aduce insa si o oarecare tristete.Se fac bilanturi si se pune totul cap la cap.Cu totii ne dorim ca anul cel nou sa fie mai bun, mai frumos, mai fericit…Ne punem in minte sa nu facem aceleasi greseli si ne fixam noi rezolutii pe care ne dorim din suflet sa le respectam, chiar daca uneori nu reusim.

Ce spune o „boboaca medicinista” despre anul care a trecut?

2008 a fost un an greu, uneori trist, cu momente de totala deziluzie…cu dezamagiri si mai ales cu stress.

2008 a insemnat despartirea de colegi si plecarea de acasa.

Am trecut prin examene : bac, admitere…si finalul s-a dovedit a fi o reusita.Dintotdeauna mi-a placut sa fiu in top, asa ca am reusit si de data asta.Asta inseamna ca 2008 a fost totusi un an bun,nu?:)

2008 mi-a adus astfel inceputul facultatii, intrarea in studentie.Am cunoscut oameni noi, locuri noi, am invatat lucruri noi[ de scoala si de viata].

2008 a insemnat pentru mine anul de inceput al unei vieti aproape noi.

Ce spune o „boboaca medicinista” despre anul care vine?

2009 va fi primul an complet de studentie.

2009 va incepe in forta, cu prima sesiune…si sa speram ca se va si termina bine, cu note relativ mari si fara nicio restanta.

Pentru 2009, imi doresc sa fiu la fel de fericita ca si pana acum, nu cer prea multe, nu vreau decat sa fiu inconjurata de cei dragi si sa ma bucur in continuare de viata minunata pe care o am.

Pentru 2009,imi propun sa ma implic in mai multe proiecte, de cercetare sau/si voluntariat, sa am mai mult timp pentru mine si pentru prietenii mei, sa invat mai cu spor[sau cu mai mult chef] si sa raman la standardele pe care mi le-am fixat, din toate punctele de vedere.

Pentru 2009, vreau mai multa perseverenta si incredere in mine [daca se poate mai multJ] si mai multa determinare.

Si, inainte de toate,  pentru 2009 imi doresc sa fiu sanatoasa si sa raman mereu cu zambetul pe buze, ca intotdeauna….imi doresc sa fiu …eu.

Si cum noul an se grabeste sa isi intre in drepturi, va doresc si voua un 2009 cat mai bun,[cu toata criza financiara actuala :D] , plin de bucurii , voie buna, fericire, si multa multa sanatate J

La multi si fericiti ani!

Sa va mearga cat mai bine!

Recipe4Chaos



decembrie 4, 2008

Prin Bucurestiul minunat

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , , — recipe4chaos @ 11:16 pm

Nu am mai scris de ceva vreme,pentru ca,asa cum am zis in post-ul anterior, am avut un minunat colocviu la anatomie[am luat 10,btw:D;sa mai ziceti voi k eu sunt blonda!] si nu am mai avut timp.

Dar asta seara sunt putin traumatizata de ceea ce se cheama capitala tarisoarei noastre, mirobolantul Bucuresti.

As putea vorbi despre Bucuresti ore in sir si tot nu as termina.E un subiect inepuzabil.

In afara de faptul ca ofera mai multe posibilitati in domeniul cultural/stiinfic si de afirmare profesionala si mai multe locuri de distractie, eu nu vad nici un avantaj in a locui in Bucuresti.Eu sunt nevoita sa fac asta,pentru ca,zice-se UMF Bucuresti e cea mai buna din tara.Intr-adevar,nu m-as fi dus nici la Craiova,nici la Constanta si nici la Iasi.Poate la Cluj,dar e prea departe de orasul meu de bastina.

Astfel,am ajuns, dupa 19 ani de locuit intr-un orasel mic,simpatic,primitor,curat,dragut, mai putin poluat etc etc etc . sa ma Bucuresc =)).Adica sa stau in Bucuresti,evident:D

Ma consider o persoana norocoasa pentru ca nu trebuie sa stau la camin, am locul meu si ma simt bine si in siguranta acolo unde stau.Dar ma consider o nefericita pentru ca trebuie sa petrec cea mai mare a timpului meu in acest oras.

Unul dintre lucrurile cu care ma intalnesc zilnic este ,bineinteles, aglomeratia.Nu are rost sa povestesc ca la orice ora din zi,traficul in Bucuresti este un calvar.Nu are rost sa povestesc ca mijloacele de transport in comun sunt pline intotdeauna[nu inteleg unde se tot duc babele din autobuz care se mai si uita urat la tine daca nu le dai locul] .Nu are rost sa spun ca a merge cu masina in Bucuresti este o adevarata aventura,mai ales in cazul in care nu esti „cu tupeu” si ca trebuie sa pleci de acasa cu o gramada de timp inainte, ca sa poti ajunge atunci cand trebuie ,unde trebuie.

Un alt lucru interesant in Bucuresti,care pe mine,provinciala si necunoscatoare,m-a frapat la inceput si continua sa o faca,parca din ce in ce mai mult, este faptul ca oamenii sunt tot timpul suparati,agitati,stresati si grabiti.Nimeni nu are rabdare,nimeni nu are chef de vorba,toti au probleme si…majoritatea au fite.[Bucurestiul e buricul pamantului??].Recunosc ca sunt si exceptii,dar cei mai multi sunt asa cum am spus mai sus.Nu inteleg de ce.Si de ce in orasul meu sau in alte orase oamenii sunt mult mai deschisi,mai zambitori si mai sociabili.Bucurestiul te schimba?!

Si,in final,ceea ce urasc eu cel mai mult in Bucuresti este METROUL.Stiu ce o sa ziceti, ca sunt nebuna, ca metroul e super rapid si ajungi cand vrei unde vrei, ca  e super misto si ca eu sunt paranoica.Eu intotdeauna am spus ca metroul e creepy,dar azi,fobia mea pt metrou  s-a inchegat si mai mult.

O colega m-a rugat sa o insotesc pana undeva in zona 1 Mai,unde avea de rezolvat ceva. Eu,binevoitoare[ca intotdeaunaJ)] am acceptat bucuroasa,mai ales ca reusisem si sa scapam de L.P.-ul de psihologie[extraordinar de plictisitor,o pierdere de vreme totala]. Nestiind exact pe ce cai sa o apucam, am luat metroul pana la Basarab si acolo trebuia sa schimbam ,si sa mai mergem inca 2 statii,pentru a ajunge la 1 Mai.Zis si facut.

Am urcat intr-un metrou unde era lume absolut normala,totul ok,pana la Basarab,unde am ajuns pe un peron GOL.Eu ii tot ziceam colegei mele ca nu e bine, ca suntem doar noi doua, ca e creepy si ca ma simt naspa in situatia respectiva.

Tot vorbind noi asa, a venit metroul[din acela vechi si cu grafitti pe el],a coborat lumea din el…si noi…am dat sa urcam …intr-unul din „vagoane”…eu nu eram prea atenta…si vad ca prietena mea ma ia de mana sa mergem in alt vagon..apoi ma uit cu atentie…si era …PLIN CU AUROLACI.DAR PLIN.

Noi am urcat intr-unul unde mai erau vreo 4 tipi…si o aurolaca:P.Am mers cu frica in san,pana la un moment data cand metroul s-a oprit si cica era cap de linie.Noi voiam sa ramanem in metrou pana pornea din nou, ca sa ajungem unde voiam.Dar aurolacii din vagonul vecin au coborat…si ce s-au gandit ei…au intrat in vagonul nostru,unde mai eram doar noi doua.Nu va inchipuiti ce a fost in sufletul nostru cand am vazut o turma de 20 de aurolaci pe putin,venind vorbind spre noi.Am luat-o de mana pe colega mea si am tulit-o,cu ochii inchisi de spaima., printre aurolaci, intr-un colt unde mai erau doua fete normale.

Apoi am inceput sa intrebam cum ajungem la 1 Mai.Culmea,trebuia sa ne urcam in acelasi metrou!Eu eram terminata,colega mea incerca totusi sa ma calmeze…asa ca am urcat…si am asteptat sa mai vina lume…din fericire,au venit si altfel de oameni decat aurolaci…Alta chestie naspa a fost ca metroul s-a intors la Basarab…nu am inteles nici pana acum de ce.Dar,in final, am ajuns unde trebuia…si intregi!

Nu va doresc sa treceti prin ceva asemanator.Metroul din Bucuresti poate sa fie chiar Metroul Groazei[e un film cu numele astaJ)] uneori.Iar zona 1 Mai, bulevardul Ion Mihalache,mi s-a parut a fi una din cele mai naspa zone posibile.Toata lumea era sarita de pe alta planeta,multi tigani,blocuri ingrozitor de darapanate si urate …creepy,ce sa mai : ))

Imi pare rau doar ca facultatea asta e atat de lunga si trebuie sa suport terorile din Bucuresti atat de mult timp.Ah,si sper sa nu raman aici!

Recipe4Chaos

noiembrie 21, 2008

Medicina….de sus

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete: — recipe4chaos @ 1:17 pm

bibi0801Pentru cine nu stia, la etajul 14 al Spitalului Municipal, este o terasa unde studentii/medicii pot manca, bea un suc/o cafea…si se pot relaxa in orele libere,neavand cum sa mai ajunga acasa prin tumultosul Bucuresti.

Impreuna cu colegele mele,am urcat si noi La paispe’ [asta e numele terasei].Bineinteles ca am fost invadate de porumbeii care stau chiar si pe mese si fura mancarea oamenilor din farfurie ,dar partea mai draguta e urmatoarea poza, cu Medicina vazuta de suuus :d.

Iata ce priveliste avem noi in timpul liber, cand urcam La paispe’.

Recipe4Chaos

noiembrie 13, 2008

Fuse si se duse[Balul]

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete: — recipe4chaos @ 11:32 pm

Imi pare rau ca nu am avut timp sa mai scriu[Medicina e de vina] saptamana asta,dar trebuie neaparat sa povestesc despre marele eveniment de luni seara, Balul Bobocilor 2008,care a avut loc..unde altundeva decat in Kristal Glam Club.Club misto,destul de mare,dar cam neincapator pentru multimea de boboci si neboboci din Medicina dar mai ales din alte facultati:)).

Ne-am intolit care mai de care mai de fita(in special anumite persoane care trebuiau sa fie Glam, la fel ca si clubul:))) si ne-am adunat cu totii,pe la ora 22 , in Kristal.Bineinteles ca au fost cateva neintelegeri cu mesele,asa cum se intampla la fiecare bal,dar totul s-a rezolvat cu bine si petrecerea se putea desfasura in voie:P.Ca invitati,i-am avut pe Vama si Parazitii.Au cantat dragut,dar nu pot sa spun ca sunt chiar trupele mele preferate.Insa a fost ok,pentru ca am putut dansa pe melodiile lor si am ras destul de mult la injuraturile celor de la parazitii, mai ales la modul in care se strambau o parte din profii mai in varsta invitati sa fie in juriul de la Miss si Mister.

Apropo de Miss si Mister,probele la care au fost supusi au fost super penibile, mai ales cea cu intrebari gen: Cum ti-ai face prietena sa renunte la fumat? Dar la sex? [de ce un baiat ar vrea ca prietena lui sa renunte la sex?:))] etc .Proba de dans a fost ok, dar nu si modul in care s-au descurcat ei.Ce as putea  spune…Missul si Misterul mereu a fost un concurs penibil.Premiul cel mare l-au luat Madalina [o fata draguta,as putea spune] si Gabi [seful seriei 3].Deci Gabi acum a devenit,pe langa sef, si Mister Boboc.Bravo lui,ce sa zicem.

Asa cum spuneam mai devreme,Balul a fost populat de numeroase persoane din afara facultatii de Medicina ,[politehnisti,aseisti etc] asa ca m-am intalnit cu muuulti cunoscuti din orasul meu natal si chiar cu un prieten foarte bun,de care imi era dor si mi-a inveselit mai mult seara:)

In rest,pot sa spun doar ca balul a fost destul de dragut,si asa cum a zis o colega…am dansat „de am rupt ringul in 15”:))

Recipe4Fun,voi cand aveti balu?:D

Recipe4Chaos

noiembrie 8, 2008

Politehnica si Medicina

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , — recipe4chaos @ 10:38 am

Saptamana trecuta a inceput super misto,avand in vedere ca luni am avut un musafir la L.P.-ul de anato.Cu acordul profului, un bun prieten de-al meu a venit sa vada si el cum sta treaba cu medicina,in conditiile in care el e student in anul 2 la Automatica si Calculatoare.Inginer in toata regula,deci! Cand era mai mic,voia sa dea la Medicina, dar ceva l-a oprit[nu se stie exact: sa fie oare din cauza celor 6 ani pe care trebuie sa ii faci pentru a primi un salariu minim pe economie? Sau pur si simplu,nu a fost pasiunea aia nebuna pentru medicina?:D].Bineinteles ca proful il striga doar „domnu’ inginer” si cand noi nu auzeam ceea ce ne dicta , ni-l dadea exemplu pe el: „Uite ma, el e la politehnica si intelege mai bine ca voi”[Tin sa mentionez ca si el a scris tot ce a predat proful, ca sa aiba amintire:D,de fapt, sa le arate colegilor ingineri ce facem noi la medicina]. Partea interesanta a fost la cadavru.

I-am facut rost de un halat[cam mic,ce e drept, dar noi,medicinistii suntem mai subnutriti,asa] si apoi…bineinteles ca si el a fost socat de mirosul „mirobolant” si de inghesuiala a 20 de insi ca sa vada o mana disecata…pe unde trec o gramada de artere, vene , nervi etc. despre care apoi trebuie sa stie fiecare particularitate…pe unde merg si ce rol au…etc etc etc.Ce a fost misto a fost insa impresia domnului inginer venit in vizita, care in ciuda lamentarilor mele cum ca „E greu si inca nu deosebesc alea cum trebuie , la cadavru”,el a spus asa[citez]: „E la fel de usor cum e pentru un mecanic sa desfaca un motor si sa stie toate firicelele alea de acolo.Cum el stie fiecare pentru ce e si ce face, asa si voi, trebuie sa stiti toate astea, dar la om”. Minunata comparatie, nu?

Dar eu imi pun intrebarea: daca mecanicul greseste, masina se strica, nu? Nimic spectaculos: poate fi reparata la fel de repede. Dar daca noi, viitorii medici, gresim si omul moare? …Si asa sunt pline ziarele de cazuri de mal praxis…

Ii inteleg interesantul spirit practic de care a dat dovada prin acea comparatie…dar hai sa fim seriosi: omul e ceva mult mai complex decat un motor sau un calculator.

Iata deci diferenta dintre un inginer si un medic.Primul crede ca intreaga lume functioneaza dupa niste reguli stricte , ca un motor/calculator care merge, se strica…il repari…face exact ce vrei si poate fi oricand inlocuit  cu unul mai bun. Iar cel de-al doilea, medicul, pare un idealist pe langa pragmaticul inginer.El lucreaza cu oameni, care in afara de mecanismul biologic de funtionare al organelor , au si altceva: oamenii au personalitate…sunt diferiti si pentru a-i ajuta, trebuie intai sa le intelegi temerile, ideile , parerile….pentru a-i ajuta trebuie sa stii mai mult decat anatomie/fiziologie & co., respectiv cum functioneaza „motorul” despre care vorbea domnu’ inginer. As spune eu ca si „motorul” asta e plin de semne de intrebare si e o sursa de uimire continua, caci natura ne-a creat intr-un anume fel ce nu poate fi explicat. Si,mai mult de atat, oamenii sunt complecsi si unici, prin sufletul lor …

Motoarele nu au suflet, asa-i?

Recipe4Chaos

Older Posts »

Blog la WordPress.com.