Chaos is Served

Octombrie 1, 2010

Apel umanitar

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , — recipe4chaos @ 11:53 pm

Echipa MedicalStudent.ro face apel la ajutorul vostru pentru un gest umanitar.

Avem nevoie sa strangem aproximativ 4000 RON pentru a ajuta o batrana aflata intr-o situatie neplacuta, poate chiar disperata. A pierdut, pe rand, pe toti cei pe care i-a iubit mai mult. In primavara acestui an, si-a pierdut si sprijinul batranetii, baiatul, si a ramas cu o datorie de 4000 RON pe care nu isi permite sa o achite dintr-o pensie infima.

Aceasta doamna inseamna mult pentru unul din membrii echipei Medicalstudent.ro. Apelam la ajutorul vostru pentru a incerca, daca nu putem sa facem un om fericit, macar sa il ajutam sa fie linistit.

Cei care doresc sa ajute ne pot contacta la adresa de mail: mirelapopa20@yahoo.com sau pot depune orice suma, oricat de mica in contul:

RO92BRDE410SV08602844100 deschis la BRD pe numele Popa Mirela.

Va multumim din suflet!

Anunțuri

Iulie 20, 2010

Am imbatranit, iar.

Filed under: Uncategorized — recipe4chaos @ 12:06 pm

Da, am imbatranit…O sa ziceti ca sunt nebuna, dar nu…S-a terminat anul 2…vine anul 3…am ajuns la jumatatea facultatii…I feel old :((. Si cand ma gandesc k recipe4fun mai are doar 2 ani si a terminat….ma simt totusi mult mai tanara=)) =))

Anul s-a terminat cu o sesiune lunga….si pe cat de lunga a fost, pe atat de grea si de obositoare. Inca nu mi-am revenit complet din oboseala acumulata…in cele aproape 2 luni de invatat la foc maxim…(da, cu tot cu colocvii, lucrari, examene practice etc, au fost cam 2 luni de chin) . Ca si impresie generala, mie anul 2 mi s-a parut GREU, plin…si foarte solicitant… intr-adevar, am facut greseala pe care o tot repet de 2 ani incoace: am invatat doar in sesiune.  Nu stiu cum e la altii…dar la noi e cumplit daca lasam totul asa cum am facut eu. Insa nu e imposibil. Noroc ca am memorie buna si vointa puternica…:)) de aici, au venit si rezultatele 😛

In ultima perioada,  in afara de examene, s-au intamplat si alte lucruri….sa zicem…neasteptate. Sau poate asteptate si chiar prevazute, dar nu credeam k rupturile vor avea loc asa repede. Da, ne-am „despartit”.  Si ceea ce s-a intamplat si poate inca va continua sa se intample….”ruptura”…mi-a dovedit inca o data ca la facultate nu poti sa-ti faci prea multi prieteni. Slava domnului ca ii am pe cei din liceu [nu multi la numar nici ei] ! La facultate, e mai mult o chestie de complezenta… Majoritatea suntem colegi…si atat. Nu reusim insa se ne comportam nici macar ca atare  intotdeauna si toata „colegialitatea” se duce dracului cand apare cate un/o frustrat/a care crede ca el/ea e cel/cea  mai important/a de pe pamant si totul trebuie sa se invarta in jurul lui/ei sau cand apar invidii si rautati, uneori venind chiar din partea unor persoane care cu ceva timp in urma te cam „pupau in c**”.  Trecand peste aceste lucruri insignifiante, ma bucur insa ca exista si cateva persoane (maxim 2-3 la numar) care merita. Asta conteaza si atat. De restul…nu ne pasa! 🙂

Acum…urmeaza vacanta: 2 luni binemeritate si sper ca foarte frumoase 😀 si apoi….anul 3…cand intram, cu adevarat, in MEDICINA!

Vacanta placuta tuturor!

Recipe4Chaos

Decembrie 31, 2009

Goodbye 2009!Welcome 2010!

Filed under: Uncategorized — recipe4chaos @ 12:17 pm

Sa scriu despre 2009 mi-e usor…A fost un an bun, cel putin asa simt eu in ultima lui zi.2009 m-a lasat cu amintiri frumoase.A fost un an in care am castigat cativa prieteni buni,  m-am distrat, am invatat lucruri noi, m-am descurcat de minune in tot ce mi-am propus, am iubit, am ras, am fost … exact asa cum imi doream.Per ansamblu, 2009  a fost un an frumos.Si, asa cum e de asteptat, ce a fost rau si urat am lasat in urma si am ramas doar cu cele mai bune momente ale anului.Asta inseamna ca au fost mai multe si mai importante decat celelalte 🙂

Pentru 2010, imi doresc sa fie la fel de bun sau poate mai bun decat 2009.Nu-mi place sa-mi fac planuri, asa ca o sa las lucrurile sa evolueze de la sine, o sa ma bucur de fiecare zi a urmatorului an si probabil ca bilantul din 31 decembrie 2010 va fi la fel de optimist ca cel din 2009.

Asa ca… ce-mi doresc de la 2010 e sa vina cu multa fericire, iubire, sanatate….si cu astea cred k se rezolva si celelalte 🙂

La multi ani va urez tuturor! Sa aveti un an extraordinar !

Happy New Year!

Recipe4Chaos

August 29, 2009

„Vorbim pe mess diseara,da?”.[Net-ul]

Filed under: chaos is served, Uncategorized — Etichete:, , , , , , — recipe4chaos @ 11:44 pm

Long time, no see.Stiu, n-am mai scris.Am parasit blogul odata ce a inceput vacanta, pentru ca pur si simplu n-am simtit nevoia sa mai scriu si ce-i drept, n-am avut nici extrem de mult timp la dispozitie.In ultima luna, am tot fost plecata si o sa mai fiu, m-am bucurat de soare, de vara, de prieteni si am trait tot ce nu am timp sa traiesc de la 1 octombrie incolo.

Azi mi-a venit mie asa o idee care ma tot bantuie de ceva timp, mai precis de cand am fost la munte cu cativa prieteni de familie, iar unul dintre ei era tare pornit contra calculatorului si..mai ales a internetului.De fapt , nu era impotriva netului ca mijloc de informare & stuff , ci era impotriva comunicarii online, a messengerului, twitter-ului, facebook-ului, hi5-ului.

Eu nu m-am nascut cu internet, asa cum se nasc noile generatii.Nu m-am nascut nici macar cu calculator.Primul calculator l-am avut la 8 ani, deci undeva prin clasa 1.Pe vremea aia, am invatat singura sa-l folosesc, adica sa ma joc.Mai tarziu, am invatat si sa scriu in word si sa folosesc computerul si in alte scopuri decat „jocuri”.Net nu aveam.Am avut prima oara net in clasa a 5-a, prin vesnicul „dial-up”.Nu-l foloseam decat rar si facturile la telefon veneau destul de mari, plus ca exista marele dezavantaj ca telefonul era ocupat in timp ce eu foloseam internetul.Nu aveam e-mail, nu intram pe mess, abia descopeream „tainele” internetului.. si cand zic „abia” o spun in toate sensurile: adica si cu greu, foarte greu.Viteza mica, nu tu filme, nu tu clipuri, nici nu stiam ca exista youtube.Internetul era ca un fel de univers nou pentru copilul din mine.Ma conectam de obicei seara.Nu mai stiu exact cand a aparut, dar in perioada aia stiu ca era febra „mirc-ului”.Lumea intra sa vorbeasca online.Aveam cateva prietene cu care ma conversam pe „mirc”.De yahoo messenger nici nu se punea problema.

Mai tarziu, am avansat de la dial-up la net printr-o retea de cartier.Era alta viata!Viteza mare, puteam downloada filme si muzica si, bineinteles, puteam vorbi pe mess.Messengerul era la inceput un fel de descoperire noua.Aveam e-mail, prieteni in lista, puteam sa pun „statusuri” si oamenii puteau chiar sa vada ce melodie ascult. Wow! Era ceva nou si interesant…pentru putin timp, caci a devenit o obisnuinta.Iar astazi ,mess-ul e o parte importanta nu doar din viata mea, ci si a prietenilor mei…si a majoritatii cunoscutilor.A invatat chiar si mama sa intre pe mess.That’s a new thing!

Mai mult,  internetul ne-a adus tot felul de retele sociale, in care putem sa uploadam fotografii, sa aflam pe unde mai sunt colegi si vechi prieteni ai nostri si, de ce nu, chiar sa cunoastem oameni cu aceleasi „interese” si asteptari.E drept ca multe din aceste retele s-au transformat repede in niste cai usoare „de agatat” a unor oameni nu tocmai de incredere si ,mai mult, au devenit un mod pregnant de etalare a nenumaratelor pitipoance,  cautand si ele… ce le lipseste 🙂

Recunosc ca am si eu cont de hi5 si de facebook.Si mai nou, de twitter.Twitter-ul mi se pare extrem de util, pentru ca pot sa aflu pe unde sunt prietenii mei si ce fac, fara sa dau mii de telefoane.Nu de putine ori, chiar mi-a fost de folos. 🙂

Stiu ca net-ul poate fi uneori foarte naspa si poate influenta negativ multe categorii de oameni, dar mie mi-a adus si cateva intamplari foarte dragute.Cum ziceam mai devreme, pe vremuri mirc-ul era la moda.Si asa, in vacanta dinainte de clasa a 9-a, mai intram din cand in cand si, intr-o zi, m-am conversat cu o fata, despre care am aflat ca urma sa-mi fie colega de clasa.Am tot vorbit noi…si am aflat si ca avem multe in comun, precum faptul ca aveam bunicii din acelasi loc si chiar se cunosteau…Si tot asa, ne-am imprietenit „online”.Am vrut sa ne intalnim in vara aia, dar nu am reusit, din diverse motive.Unul din ele a fost faptul ca mama era cam sceptica si mi-a zis ” si daca e vreo drogata?”.Eh, se pare ca nu era, pentru ca ne-am intalnit la liceu, hotaraseram sa stam amandoua in banca si…a devenit cea mai buna prietena a mea.Te recunosti in poveste, Recipe4Fun? 🙂

Si tot asa, pe net, prin diverse intamplari, am mai cunoscut oameni cu care imi face placere sa stau de vorba.Asa ca…desi se zice k provoaca dependenta, ca e naspa si ca nu poti sa te increzi in nimeni online, pentru ca e vorba doar de o viata virtuala, si nu de ceva real si concret, in anumite situatii net-ul e chiar bun 🙂 . Stiu ca are si multe dezvavantaje , mai ales in cazul copiilor din ziua de azi, care, asa cum am mai spus, s-au „nascut” cu internet,[Bine ca nu pe internet!],  insa, folosit in limitele normalului, poate fi placut si foarte util 🙂

C-asa-i in viata…nu-i bine sa facem abuzuri 🙂

S-auzim de bine,

Recipe4Chaos

Iunie 26, 2009

R.I.P. Michael Jackson

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , — recipe4chaos @ 5:47 pm

Pentru ca fiecare dintre noi e un creator…prin ceea ce face.Pentru ca orice munca poate fi considerata o arta…Pentru ca fiecare dintre noi poate sa dea tot ce are mai bun…Pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe fiecare cu un dar…fie ca suntem doctori, poeti, ingineri, tamplari, profesori, zugravi, pictori, economisti, zidari….Pentru ca fiecare din noi ofera ceva lumii…Si doar pentru ca asta-i legea vietii…sa ne bucuram ca vom lasa ceva in urma noastra si sa ne bucuram de ceea ce ne-au daruit altii…Pentru ca … opera unui creator traieste vesnic…si el, astfel, devine etern…

Pentru ca a a fost un creator, pentru ca a cantat pentru noi ,pentru ca a dat tot ce a avut mai bun pe scena, pentru ca a fost inzestrat cu un talent deosebit, pentru ca a fost un artist desavarsit, care a incercat sa-si depaseasca limitele,  pentru ca ne-a incantat ani la rand, pentru ca ne-a lasat in dar muzica lui…

Sa ne-amintim mereu de el…prin ea…


Mai 31, 2009

Apel umanitar [Tine minte, sfarsitul nu-i aici…]

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , — recipe4chaos @ 12:42 pm

” Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă.”…Insa unora le daruieste mai multa, altora mai putina…sau poate prea putina

CIMG6435(3)O sa scriu astazi despre cazul unei colege.Numele ei este Diana Borboly, are 20 de ani si pana nu de mult, a fost studenta la Medicina,dar starea ei de sanatate nu i-a permis sa-si continue studiile. Din pacate, in 2005 a fost diagnosticata cu boala Crohn, o afectiune inflamatorie intestinala, care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Ea afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel.Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon).

In urma tratamentului pe care l-a urmat, au aparut semne de ameliorare,insa boala evolueaza total imprevizibil. Medicatia nefiind eficienta, boala nu se poate trata decat chirurgical, insa interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat mai mult din intestinul sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza postoperator in regiunile intestinale anterior sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.

Astfel, singura sansa ca Diana sa se vindece este doar un transplant de celule stem, in Israel, insa operatia este extrem de costisitoare, peste 100 000 de euro, neincluzand tratamentul pre-operator(chimioterapie si tratament cu imunosupresoare) sau cel post-operator.

Diana si-a deschis doua conturi, in lei si in euro, pe numele ei[Diana Borboly] si este recunoscatoare pentru orice donatie, indiferent cat este de mica sau de mare :

RON:   RO 45 RNCB 008 100 96 86 13 00 01

EURO: RO 92 RNCB 02 93 00 96 86 13 00 01

Sucursala BCR Covasna, str Libertatii 18 Bl. 7 Sc. A-B

Cine doreste sa o contacteze, o poate face la adresa de mail : cohavit88@yahoo.com

In continuare, iata-i povestea :

E dimineata…soarele iti atinge usor obrazul dar nu poti iesi pentru a-i zambi…pasarelele canta sub fereastra ta dar nu le poti vorbi…ai pasit intr-o noua zi si ai senzatia ca retraiesti acelasi cosmar…

Iti servesti micul dejun, te imbraci si pleci…cate chipuri sunt pe strada…si cate povesti stau ascunse in spatele lor…cate vise, sperante, iluzii…treci ca o umbra printre ele…nimeni nu stie ce se ascunde in spatele chipului tau…

Gandurile te poarta spre trecut, spre copilarie…spre cea mai frumoasa si mai fericita copilarie…ti-o amintesti cu bucurie pe bunica, cea care te-a crescut si care si-ar da viata pentru tine, pe bunicul care te aducea zilnic de la scoala pe bicicleta lui, pe mama care iti spunea cate o poveste in fiecare seara si pe unchiul care te impingea spre toti bradutii din parc si care iti e ca un frate…

Apropiindu-ne de adolescenta, parca cu fiecare zi care trece, fericirea se risipeste ca un parfum…putin cate putin, strop cu strop. In 2001 mama a fost nevoita sa plece din tara pentru a munci si pentru a-mi oferi o viata mai buna. Nu dupa mult timp insa m-am lovit de cruda realitate…astfel au inceput sa imi apara problemele de sanatate…parca toata fericirea din lume si speranta ar fi disparut…

Intervalul de timp 2001-2005 a fost un cosmar pentru mine. Viata mea se scurgea astfel: o saptamana acasa, doua la spital, apoi iar una acasa, doua la spital…mi s-au pus tot felul de diagnosticuri, de la dezinterie la rectocolita ulcero-hemoragica. Insa familia, colegii si prietenii mi-au fost mereu alaturi, m-au sprijinit si m-au ajutat…

In 2005 eram foarte aproape de punctul de a ma alatura cetei ingerilor…dar probabil Dumnezeu a considerat ca era prea repede…tot ce imi amintesc legat de acea perioada este faptul ca aratam ca un mort viu: eram alba ca varul, extrem de slaba (slabisem 10 kg in doar o saptamana), iar analizele de sange erau sub orice critica: hemoglobina 6, Ca, Fe si Mg sub 5…

M-am internat la Institutul Clinic Fundeni la sectia Gastroenterologie. Medicii erau uimiti de faptul ca inca mai traiam…Au urmat o serie de analize si investigatii foarte neplacute pentru un om bolnav, fara putere…endoscopii, rectoscopii, colonoscopii, irigografii, tomograf si RMN… si analize de sange din doua in doua zile…Mama venise atunci in tara pentru a fi alaturi de mine. Era pregatita pentru ce e mai rau. Imi cumparase tratament perfuzabil in valoare de 10 milioane lei vechi…nu puteam manca, nu puteam bea…aveam perfuzii la ambele maini non-stop.

Familia suferea enorm. Imi parea nespus de rau pentru toata suferinta ce le-o provocam. La Fundeni am fost diagnosticata cu boala Crohn. Este o boala cronica, se crede ca ar avea substrat genetic, ce apare cand sistemul imunitar pierde toleranta pentru flora intestinala saprofita din colonul pacientului, ducand la instalarea unui raspuns inflamator anormal. Consecinta acestui atac al sistemului imunitar este aparitia ulceratiilor la nivelul intestinului terminal si colonului. Boala evolueaza imprevzibil, de cele mai multe ori catre agravare, de-a lungul vietii pacientului. Am primit tratament medicamentos (Imuran, Salazopirina, Prednison) si regim alimentar destul de sever: fara fructe sau legume crude, fara sare, totul fiert. Ajunsesem intr-un punct in care imi cadea foarte mult parul, nu dormeam noptile, aveam dureri abdominale ingrozitoare si dureri articulare la fel…efectiv simteam ca mi se sfarama toate oasele…

In 2006 imi aparusera complicatii ale bolii: o stenoza (ingustare) a colonului, la nivelul unghiului hepatic si doua pyoderma gangrenosum (ulceratii deschise, dureroase, localizate la nivelul pielii). Medicul meu se gandise sa ma opereze de stenoza. Nu am fost de acord deoarece intalnisem cazuri in care pacientilor li se extirpase portiunea de colon afectata si boala reaparuse pe portiunea sanatoasa a colonului. Am avut insa norocul de a intalni un inger care m-a ajutat foarte mult. Asa am aflat de un nou tratament pentru boala mea: Remicade. Substanta activa din acesta, infliximabul, este un anticorp monoclonal uman-murin.La inceput, mi s-a spus ca ar trebui sa platesc acest Remicade. Eu aveam nevoie de 3 flacoane iar un flacon costa 3000 euro. M-a ajutat insa Dumnezeu si nu a mai fost necesar sa platesc. Oricum nu aveam atatia bani. Pana in prezent mergeam la Fundeni din doua in doua luni pentru a primi acest tratament. Ma simteam bine in urma efectuarii lui..nu mai aveam nici dureri articulare, nici hemoragie.Incepusem sa imi reiau viata putin cate putin…credeam ca acest Remicade este o minune si ma va vindeca definitiv…din pacate nu a fost asa. Se pare ca nici acesta nu mai este eficient…Acum mi s-a oprit viata in loc iar…si eu m-am oprit o data cu ea…

Urmatoarea mutare pe care ar trebui sa o fac in acest sah pe care il joc cu boala ar fi, din cate am inteles, un transplant de celule stem. Pentru boala mea, acesta se face in SUA, Spania, Italia si Israel. Eu am posibilitatea de a merge in Israel dar exista un impediment foarte mare: banii. Un astfel de transplant depaseste suma de 100.000 euro. Este o suma fabuloasa pe care eu si familia mea nu o putem strange nici in 10 vieti…

Imi doresc atat de mult  sa dispara norii de pe cerul meu si sa reapara Soarele…vreau atat de mult sa ma fac bine…am atatea lucruri de facut in acesta viata si pe care nu le pot face…sunt legata de maini si de picioare…Mi-ar fi placut atat de mult sa pot alerga prin parc, sa ies cu colegii, sa pot petrece un Craciun sau un Paste in care sa fiu sanatoasa…bucurie mai mare pentru familia mea nu ar exista. Incepusem facultatea de medicina insa boala nu mi-a dat voie sa o termin…a trebuit sa imi intrerup studiile…ce minunat trebuie sa fie sa fii sanatos…

O alta zi din viata mea a trecut…viata poate ca nu e intotdeauna asa cum am visat-o dar trebuie sa avem curaj si vointa, sa luptam pentru a invinge si…cand ne vine sa plangem, sa ne amintim de clipele in care zambeam…cand simtim ca viata nu mai are nici un rost, sa ne gandim la cei care mai au doar o zi de trait iar cand simtim ca vrem sa murim, sa ne gandim ca altii ar da orice ca sa traiasca…eu sunt Diana…o fata de 20 de ani care lupta cu boala si cu viata…acesta este un capitol trist, neincheiat, din viata mea…sper sa ii gasesc un happy end…”

Cand oprit la o rascruce,

Drumul nu stii sa-l prezici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.

Cand nu mai ai nici vise

Si nu stii cum sa te ridici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand se-aduna norii negri,

Ploaia cade ca un brici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.

Mangaiere n-ai, nu vezi acum

Maini intinse de amici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.”

(Florian Pittis – Sfarsitul nu-i aici )

Va multumesc tuturor care ati citit acest articol si sunteti dispusi sa o ajutati.

Recipe4Chaos

Mai 20, 2009

Doneaza sange, fii erou

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 12:46 pm

Asa cum ne-au obisnuit deja, SSMB au organizat a doua campanie „Doneaza sange, fii erou”  din anul acesta.De data asta, am hotarat sa ma implic si eu, nu ca donator, ci ca voluntar.

Recunosc ca, in ciuda durerilor de picioare, experienta a fost una foarte placuta si probabil ca, daca o sa fim sanatosi pana la anul, o sa se repete. Mi-a placut si faptul ca au venit destul de multi donatori.Oameni carora sanatatea le permite si care , in marea lor majoritate, erau studenti, ca si noi, au venit sa doneze…sa ajute pe cineva care are mare nevoie de o transfuzie sangvina.

Totodata, fiecare dintre donatori a putut sa-si afle grupa sangvina si, pentru siguranta pacientilor, li se vor efectua si analize, iar daca respectivul donator este purtatorul unei boli transmisibile sau are o alta afectiune, acest lucru i se va comunica impreuna cu analiza sangelui donat.

Mi-a parut rau de cei care au venit sa doneze si le-a fost putin rau, dar e normal sa se mai intample si asa…E de apreciat insa gestul, indiferent daca au reusit sa doneze sau nu.Chiar si intentia de a ajuta pe cineva conteaza, mai ales ca in zilele noastre nu mai exista aproape nimic care sa mearga „benevol” si din compasiune sau din dorinta de a ajuta alti oameni…

De apreciat este si implicarea colegilor nostri de la SSMB si a tuturor voluntarilor care au participat la campanie, pentru ca si-au dat interesul , indiferent de faptul ca sesiunea se apropie, au inceput examene, lucrari si toate cele.Ce-i drept, numarul voluntarilor a fost destul de mic, dar suficient 🙂

Bravo  SSMB pentru initiativa in aceasta campanie si in multe altele.La cat mai multe!

Iar pentru cei care vor sa doneze, mai au aceasta posibilitate maine si poimaine, in Holul de onoare al Facultatii de Medicina, intre orele 9 si 14.

Pentru a dona, trebuie :

  • sa ai o varsta intre 18-60 ani
  • sa ai o stare de sanatate buna
  • sa fii odihnit
  • sa nu fi consumat alcool si alimente bogate in grasimi cu 48 h inaintea donarii
  • sa mancati in dimineata recoltarii si sa consumati cat mai multe lichide
  • sa ai o greutate corespunzatoare
  • sa nu ai herpes
  • sa nu fi avut hepatita,TBC,malarie
  • sa nu fi alergic
  • sa nu fi racit sau sub tratament
  • sa nu te fi vaccinat in ultimele doua saptamani
  • sa nu fi la menstruatie(fetele)
  • sa nu fi suferit vreo operatie minora(in ultimele 3 luni) sau majora(in ultimele 6 luni)

Si tu poti salva o viata! 🙂

Recipe4Chaos

Mai 16, 2009

Oameni…

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 10:38 pm

De cand am inceput Facultatea, am cunoscut multi oameni.Oameni buni si rai, oameni simpli sau plini de mister, oameni fericiti sau tristi…oameni..in general.Pe unii din ei i-am pastrat in minte, pe altii i-am uitat.De unii m-am apropiat, pe altii i-am indepartat.

Fiecare din ei a avut un impact si a lasat in urma ceva.Fiecare intalnire cu cineva nou a lasat un semn, mai mult sau mai putin vizibil.Dintre toti acestia, unii oameni pe care ii intalnesc intamplator sau nu, au un rol.Fiecare om pe care il cunosti poate avea un rol.Important sau nu, fiecare isi pune amprenta cumva.Unii chiar prea mult.

Nu credeam in coincidente si nici in destin.Nici acum nu cred pe deplin, caci destinul si-l face , intr-o mare masura, fiecare.Dar oare de ce intalnim  atatia oameni ?Si de ce unii ne trezesc sentimente profunde ce ne marcheaza pe viata?Sentimente de dragoste, ura sau pura simpatie sau antipatie.

Fiecare om din viata noastra are un rol.Fiecare om pe care il cunoastem ne-a iesit in cale dintr-un anume motiv.Asa cum fiecare din noi iesim in calea altora dintr-un anume motiv.Uneori, nu realizam cat de importanta poate fi aparitia unei persoane in viata noastra pana cand nu se intampla ceva…Sau poate ca nu realizam niciodata…sau poate ca e prea tarziu…

Nu lasa ca un om pe care il cunosti sa treaca neobservat.Nu stii ce rol are in viata ta.Nu stii de ce ti-a iesit in cale.Poate fi aproape deloc important sau poate fi foarte important.Nu da uitarii lucrurile pe care cei din jurul tau le fac, daca au legatura cu tine. Poti invata ceva nou, poti ajuta sau…poate iti poti gasi fericirea.

Unii oameni  iti vor fi  inamici, altii te vor ajuta sa intelegi si sa inveti din greseli, altii iti vor fi prieteni…iar altii vor fi ca o raza de soare…Nu lasa norii sa o acopere.

Recipe4Chaos

Mai 7, 2009

Chiul si chiulangii

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 5:04 pm

Primul chiul adevarat l-am „trait” in clasa a 7-a , cand am plecat cu fetele de la ora de…ghici ce…muzica.Aveam un prof cam nebun, [sau ok, poate putin mai mult nebun:))] si tare enervant si mi se pare ca era chiar prima ora din program. Langa clasa noastra, era o clasa de a 8-a, unde aveam multi „prieteni”, asa ca ce ne-a dat noua prin cap: in loc sa chiulim si noi, ca oamenii, in afara scolii, sa mergem la o plimbare/cico/etc , noi ne-am dus sa petrecem ora in clasa colegilor de alaturi, unde la momentul respectiv nu erau decat baieti.Intre timp, clopotelul a sunat de intrare.Fericite ca proful nostru probabil deja intrase la ora, am inceput sa radem, sa vorbim, sa glumim cu prietenii nostri din clasa a 8-a.Deodata, s-a auzit deschizandu-se usa clasei noastre.Unul din baieti, mai „istet”, a propus sa ne incuiem , ca sa nu poata profu sa intre si sa ne gaseasca acolo.Zis si facut.Ne-am incuiat in clasa : 2-3 fete nebune cu vreo 3-4 baieti si mai nebuni:)).Si, dintr-o data, auzim vocea profului, batand si tragand de usa: unde sunt fetele?scoateti fetele!!! [probabil un/o foarte bun/a coleg/a ii spusese ca noi suntem acolo].Bineinteles ca ne-am speriat si nu stiam ce sa facem.Ce ne-am gandit noi: sa deschida usa baietii, in timp ce noi stam ascunse sub banci. Asa am si facut.Unul din colegii nostri a descuiat usa si l-a intrebat pe prof ce s-a intamplat si i-a spus ca nu stie despre ce fete vorbeste.Dar, noi, mici si prostute, am lasat ghiozdanele si hainele pe banca si proful a inceput sa ne caute pe sub banci.:))Nu mai stiu exact ordinea in care ne-a gasit, dar….important e ca ne-a gasit. A urmat un scandal de proportii, profu ne-a facut cu ou si cu otet, eu incercam sa imi pastrez cumpatul, in timp ce o colega de a mea incepuse chiar sa planga.Pana la urma,chiulisem doar de la ora de muzica….dar…asa e la noi, trebuie sa se faca tam-tam.

Dupa chiulul asta, proful n-a vorbit cu noi o buna perioada de timp , noi am „promis” ca nu mai chiulim…si pana la urma ne-am „impacat”.Dar…cum sa nu mai chiulesti, cand a venit clasa a 8-a :)) .Bineinteles ca in orele de fizica, franceza s.a. stateam pe terasa de alaturi si profii faceau ora cu cine mai ramasese….

A venit apoi liceul, cand chiulurile s-au intensificat.Ce-i drept, in primul semestru din clasa a 9-a, nu indrazneam sa chiulim chiar asa des.Incepand cu al doilea semestru, am prins curaj, iar in clasa a 10-a deja se chiulea  in masa.Despre a 11-a si a 12-a nu are rost sa vorbesc.Se intelege de la sine.

In clasa a 11-a si a 12-a, plecam toti sau aproape toti si proful venea si gasea clasa goala, pentru ca bineinteles ca nu aveam bunul simt sa mergem sa ii spunem ca nu mai stam.[il anuntam, dar rar, pentru ca ne era frica de cum va reactiona].Acum stau si ma gandesc ce sentiment „minunat” o fi avut cand pleca din cancelarie cu catalogul si se intorcea cu coada intre picioare, facandu-se de ras la colegii lui[desi poate si ei traisera experienta].

Acum suntem la facultate si …facultatea e facultativa.La inceputul anului, ca si in clasa a 9-a, cand eram bobocei, nu prea chiuleam.Salile si amfiteatrele erau pline, lumea se inghesuia sa prinda un loc, unii stateau si pe scari.Acum, la sfarsitul anului 1, salile de curs sunt aproape goale.La Biologie Celulara, luni de dimineata la 8, nu se inghesuie mai nimeni sa vina, la Anatomie, s-a pastrat un numar destul de mare, dar cu mult redus fata de cati eram la inceput, la Marketing, no comment [probabil e de asteptat si asta e si motivul pentru care amfiteatrul ala e atat de mic], iar la Biochimie…nu are rost sa mai povestesc.La Biochimie, nu veti gasi niciodata la curs mai mult de 20-30 de persoane.Si acum deja exagerez.Au fost zile cand nu au fost mai mult de 10, sau chiar vreo 7-8.

Nu stiu a cui e vina: poate a profilor care nu prea stiu sa ne atraga, poate si a noastra, ca suntem prea lenesi, dar ma gandesc din nou: oare cum se simte omul ala care vine sa predea si gaseste in sala 5-10 persoane din 200?E putin frustrant.Dar probabil a devenit ceva obisnuit, mai ales la Biochimie, asa cum spuneam, caci obiceiul de a nu merge la curs se pastreaza din an in an.

Probabil ca mai tarziu, peste 1 an, 2, 3, salile de curs vor fi si mai goale.Poate si cele de LP-uri.

Si totusi, pe cand un chiul in masa?:))

Recipe4Chaos

Aprilie 18, 2009

Paste fericit!

Filed under: Uncategorized — Etichete:, — recipe4chaos @ 7:30 pm

paste1

Probabil ca nu o sa mai scriem pana incepe scoala, asa ca va dorim tuturor un Paste fericit,iar iepurasul sa vina cu multe multe daruri!Sa mancati multi cozonaci si pasca din belsug, dar sa nu exagerati, ca sa nu ajungeti la dr. Recipe4Chaos :)).Recipe4Fun o sa va invete care-i algoritmul corect ca sa nu gresiti :).

Sarbatori minunate, alaturi de cei dragi! Si vacanta placuta!

Recipe4Fun & Recipe4Chaos

Older Posts »

Blog la WordPress.com.