Chaos is Served

Octombrie 23, 2009

Anul 2

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 10:35 am

E ceva vreme de cand n-am mai scris si asta pentru ca efectiv nu am timp!Orarul meu minunat imi mananca o buna parte din viata…mai ales din cauza celor 14-15 ore de ferestre saptamanale, care deja de la un timp au devenit foarte obositoare.

Azi o sa va povestesc despre facultate si mai ales despre materiile de anul 2: nu prea multe, dar importante si…destul de grele.

Dupa cum bine stiti, anul acesta continuam anatomia, cu acelasi profesor si acelasi asistent.Povestea e aceeasi, examenul se desfasoara la fel.Semestrul asta mie-mi pare a fi unul foarte usor, in ceea ce priveste anatomia, dar …sa traim pana in sesiune 😀

A doua materie foarte importanta este fiziologia, care anul acesta ne va da ceva batai de cap, din cauza examenului , care consta pe de-o parte din grile negative [si din cate am inteles de la colegii mai mari, foarte ambigue] si pe de alta parte, dintr-un examen oral, in care va trebui sa expunem, frumos si clar, ce am inteles noi din fiziologie[ in functie de subiect, of course].

Histologia pare a fi „episodul doi” din Biologia Celulara.Avem aceiasi profi, acelasi asistent.Povestea e putin mai complicata pentru ca de data asta chiar trebuie sa ne uitam la microscop la lamele pe care va trebui sa le recunoastem la examenul practic.Examenul final de Histologie este oral, asa ca trebuie sa ne pregatim [sufleteste?!] pentru a exprima cat mai clar si concis cunostintele acumulate in cursul anului 2.

La microbiologie, totul e foaaarte plictisitor.Sunt o gramada de denumiri de bacterii de tinut minte, iar la LP ….aceeasi plictiseala teribila cum era la genetica, anul trecut.Proful de curs pare ok, la LP inca nu pot sa ma pronunt, pentru ca facem cu 2 profe, una intr-o saptamana, alta in saptamana urmatoare.Examenul va fi grila…si va consta intr-o toceala maxima :)) Wish me luck 😀

Si acum…vine bomba! Informatica Medicala! Nu cred ca exista pe lume ceva mai inutil si mai dezagreabil decat aceasta materie complet de umplutura, care nu face altceva decat sa provoace nervi.E clar ca vom iesi niste secretare foarte bune, avand in vedere ca scriem in Notepad, Word si desenam in Paint.Ce e rau este ca pretentiile sunt exagerate, avand in vedere „importanta” acestei materii.Si ce e si mai rau, e ca…facem tot anul…Again, wish me luck!

La engleza si sport, n-are rost sa mai povestesc, pentru ca nu s-a schimbat nimic :D.

Cam astea’s materiile de pe semestrul 1.In semestrul doi, se vor adauga SCU[Stiinte Comportamentale Umane] si optionalul ales de fiecare, in cazul meu fiind pedagogia.

Sper ca n-am uitat nimic.Si daca am uitat, asta sa fie paguba:D.Ce-i drept, anul asta am nevoie de multa rabdare, nervi tari si …timp de invatat, pe care o sa incerc sa mi-l creez singura, asa cum voi sti mai bine. Sper ca totusi va mai ramane ceva timp si pentru distractie, ca totusi…avem si noi o viata ,nu? J

S-auzim de bine,

Recipe4Chaos

Reclame

Octombrie 6, 2009

Here we go again!

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , — recipe4chaos @ 6:18 pm

Oficial, a inceput scoala!Dupa ce ieri am „chiulit” de la deschidere, azi am hotarat, cu chiu, cu vai, sa ma trezesc la ora 6:30, pentru minunatul curs de Histologie care ….nu s-a tinut!!!Asa ca nervii au inceput de la prima ora!De fapt, nu neaparat nervi, cat frustrare…si oftica maxima.Am asteptat o ora, ca niste copii cuminti si fraieri ce suntem, dupa care ne-am indreptat frumos spre casa, profitand de lunga pauza ce avea sa vina pana la ora 14…

Cam asa e orarul nostru in fiecare zi, lucru care ma nemultumeste teribil.In fiecare zi, intram devreme si iesim tarziu si asta din cauza unor „minunate ” pauze de cate 2-3 ore sau chiar mai mult.[ex: vinerea, 5 ore pauza . si bineinteles ca terminam la ora 18…:( ]

Azi, am avut norocul sa nu facem LP-ul de fiziologie, care era de la 17 la 20…Martea e o zi „extraordinara”, de la 8 la 8:))Suna bine nu?:P.Totusi , m-am bucurat ca am fost la facultate astazi, pentru LP-ul de anato.Chiar mi-era dor de prof si de bancurile lui :D.De scris si predat nu :)) Dar azi a fost mai lejer si chiar foarte dragut 🙂 Mi-era dor si de colegele mele si …avem si cateva „fetze noi” printre noi, dintre care si un baiat! Deci…18 fete si 1 baiat :)) Ori se simte foarte bine, ori se simte foarte ciudat.Vom afla 😀

Anul asta va fi un an greu, cu multe materii importante si … care dau bataie de cap.Sa speram insa ca totul va merge bine, cel putin la fel de bine ca si pana acum.Momentan, ma simt foarte ok in anul 2.E „cool” sa fii „veteran” si sa dai indicatii si sfaturi boboceilor :D.

Bafta multa tuturor in noul an universitar!

Recipe4Chaos

Septembrie 19, 2009

South America Experience

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 2:20 pm

Nu obisnuiesc sa scriu aici despre vacantele mele sau despre locurile pe care le vad, in timpul liber, insa experienta de a merge in America de Sud trebuie consemnata si chiar impartasita.Yes, I’ve been there! Am petrecut doua saptamani interesante si inedite in Argentine, Chile & Uruguay.Ce-i drept, mai mult in Argentina, dar am vazut si cate o bucatica din celelalte doua tari, suficient pentru a-mi crea o parere si pentru a ramane cu ceva amintiri.

Mi-a placut Argentina, pentru ca e o tara frumoasa, nu prea bogata, dar totusi cu un farmec aparte, mai ales datorita oamenilor.Spiritul latin se simte in tot, de la ospitalitatea angajatilor din hoteluri si restaurante, pana la fascinantele show-uri de muzica si dans specifice.Mi-a placut Argentina datorita peisajelor minunate pe care le-am vazut, datorita faptului ca intr-unul din orasele vizitate, Ushuaia, in fiecare dimineata aveam senzatia ca ma trezesc in paradis.Excursia a fost interesanta pe de-a-ntregul, cu toata oboseala si micile probleme aparute, pentru ca nu oricine ajunge la capatul lumii.Da, capatul lumii, la propriu.Si e extraordinar.Cand auzeam de Patagonia, nu ma gandeam niciodata la ceva palpabil.Ei bine, am fost acolo.Am avut posibilitatea de a vedea lame, struti, lei de mare si o multime de alte animale in habitatul lor natural, am vazut ghetarii, am mers cu catamaranul si …cu multe avioane 😀 si , mai mult, am experimentat „vantul din Patagonia”..si ce vant!pe putin 125 km/h.Din fericire, inca scriu aici, deci inseamna ca nu a reusit sa ma ia pe sus, desi era destul de aproape 😀

In Uruguay, nu am reusit sa vad decat un singur oras, Colonia Sacremento, iar impresia pe care mi-a lasat-o a fost „oh, doamne, cat de relaxati pot sa fie oamenii astia!”.Nu cred ca am vazut vreodata un oras atat de nestresat..Nimeni nu avea nicio treaba, liniste totala, chiar apasatoare, as putea spune.Cum bine zicea ghida locala, ocupatia principala era…barfa.C-asa’s latinii, fie vorba-ntre noi 😀

Chile a fost tara care m-a surprins.Capitala, Santiago, e un oras extraordinar, bine construit, cu strazi ordonate si bine puse la punct.Deci, iata ca se poate si intr-un fost stat cu regim dictatorial.:)

Ceea ce am vazut in aceste tari este cu siguranta unic si reprezinta o experienta cu totul inedita si deci, de neuitat, insa lucrul care m-a intristat este faptul ca ei , ca si americanii si alte popoare, stiu sa valorifice absolut tot ce au si sa faca din turism o adevarata arta, pe cand noi, romanii, nu stim sa apreciem frumusetea tarii noastre si sa o aratam strainilor exact asa cum ar trebui.

Toate aceste tari merita vazute, dar…inainte de a pleca „la capatul lumii”, eu zic ca ar fi mai bine sa ne ingrijim de tara noastra, care ar putea fi in top…daca am sti cum sa o plasam acolo.

Recipe4Chaos

August 29, 2009

„Vorbim pe mess diseara,da?”.[Net-ul]

Filed under: chaos is served, Uncategorized — Etichete:, , , , , , — recipe4chaos @ 11:44 pm

Long time, no see.Stiu, n-am mai scris.Am parasit blogul odata ce a inceput vacanta, pentru ca pur si simplu n-am simtit nevoia sa mai scriu si ce-i drept, n-am avut nici extrem de mult timp la dispozitie.In ultima luna, am tot fost plecata si o sa mai fiu, m-am bucurat de soare, de vara, de prieteni si am trait tot ce nu am timp sa traiesc de la 1 octombrie incolo.

Azi mi-a venit mie asa o idee care ma tot bantuie de ceva timp, mai precis de cand am fost la munte cu cativa prieteni de familie, iar unul dintre ei era tare pornit contra calculatorului si..mai ales a internetului.De fapt , nu era impotriva netului ca mijloc de informare & stuff , ci era impotriva comunicarii online, a messengerului, twitter-ului, facebook-ului, hi5-ului.

Eu nu m-am nascut cu internet, asa cum se nasc noile generatii.Nu m-am nascut nici macar cu calculator.Primul calculator l-am avut la 8 ani, deci undeva prin clasa 1.Pe vremea aia, am invatat singura sa-l folosesc, adica sa ma joc.Mai tarziu, am invatat si sa scriu in word si sa folosesc computerul si in alte scopuri decat „jocuri”.Net nu aveam.Am avut prima oara net in clasa a 5-a, prin vesnicul „dial-up”.Nu-l foloseam decat rar si facturile la telefon veneau destul de mari, plus ca exista marele dezavantaj ca telefonul era ocupat in timp ce eu foloseam internetul.Nu aveam e-mail, nu intram pe mess, abia descopeream „tainele” internetului.. si cand zic „abia” o spun in toate sensurile: adica si cu greu, foarte greu.Viteza mica, nu tu filme, nu tu clipuri, nici nu stiam ca exista youtube.Internetul era ca un fel de univers nou pentru copilul din mine.Ma conectam de obicei seara.Nu mai stiu exact cand a aparut, dar in perioada aia stiu ca era febra „mirc-ului”.Lumea intra sa vorbeasca online.Aveam cateva prietene cu care ma conversam pe „mirc”.De yahoo messenger nici nu se punea problema.

Mai tarziu, am avansat de la dial-up la net printr-o retea de cartier.Era alta viata!Viteza mare, puteam downloada filme si muzica si, bineinteles, puteam vorbi pe mess.Messengerul era la inceput un fel de descoperire noua.Aveam e-mail, prieteni in lista, puteam sa pun „statusuri” si oamenii puteau chiar sa vada ce melodie ascult. Wow! Era ceva nou si interesant…pentru putin timp, caci a devenit o obisnuinta.Iar astazi ,mess-ul e o parte importanta nu doar din viata mea, ci si a prietenilor mei…si a majoritatii cunoscutilor.A invatat chiar si mama sa intre pe mess.That’s a new thing!

Mai mult,  internetul ne-a adus tot felul de retele sociale, in care putem sa uploadam fotografii, sa aflam pe unde mai sunt colegi si vechi prieteni ai nostri si, de ce nu, chiar sa cunoastem oameni cu aceleasi „interese” si asteptari.E drept ca multe din aceste retele s-au transformat repede in niste cai usoare „de agatat” a unor oameni nu tocmai de incredere si ,mai mult, au devenit un mod pregnant de etalare a nenumaratelor pitipoance,  cautand si ele… ce le lipseste 🙂

Recunosc ca am si eu cont de hi5 si de facebook.Si mai nou, de twitter.Twitter-ul mi se pare extrem de util, pentru ca pot sa aflu pe unde sunt prietenii mei si ce fac, fara sa dau mii de telefoane.Nu de putine ori, chiar mi-a fost de folos. 🙂

Stiu ca net-ul poate fi uneori foarte naspa si poate influenta negativ multe categorii de oameni, dar mie mi-a adus si cateva intamplari foarte dragute.Cum ziceam mai devreme, pe vremuri mirc-ul era la moda.Si asa, in vacanta dinainte de clasa a 9-a, mai intram din cand in cand si, intr-o zi, m-am conversat cu o fata, despre care am aflat ca urma sa-mi fie colega de clasa.Am tot vorbit noi…si am aflat si ca avem multe in comun, precum faptul ca aveam bunicii din acelasi loc si chiar se cunosteau…Si tot asa, ne-am imprietenit „online”.Am vrut sa ne intalnim in vara aia, dar nu am reusit, din diverse motive.Unul din ele a fost faptul ca mama era cam sceptica si mi-a zis ” si daca e vreo drogata?”.Eh, se pare ca nu era, pentru ca ne-am intalnit la liceu, hotaraseram sa stam amandoua in banca si…a devenit cea mai buna prietena a mea.Te recunosti in poveste, Recipe4Fun? 🙂

Si tot asa, pe net, prin diverse intamplari, am mai cunoscut oameni cu care imi face placere sa stau de vorba.Asa ca…desi se zice k provoaca dependenta, ca e naspa si ca nu poti sa te increzi in nimeni online, pentru ca e vorba doar de o viata virtuala, si nu de ceva real si concret, in anumite situatii net-ul e chiar bun 🙂 . Stiu ca are si multe dezvavantaje , mai ales in cazul copiilor din ziua de azi, care, asa cum am mai spus, s-au „nascut” cu internet,[Bine ca nu pe internet!],  insa, folosit in limitele normalului, poate fi placut si foarte util 🙂

C-asa-i in viata…nu-i bine sa facem abuzuri 🙂

S-auzim de bine,

Recipe4Chaos

Iulie 18, 2009

Finish.Pentru voi

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , , — recipe4chaos @ 4:46 pm

S-a terminat!da!s-a terminat sesiunea!

Sincera sa fiu, nici mie nu-mi vine sa cred.Inca nu pot sa cred ca de azi, gata, nu mai pun mana pe nicio carte :)) Ca s-a dus stressul, ca o sa am timp liber , ca o sa ma plimb, ca o sa plec la mare, ca o sa ma vad cu prietenii mei de care mi-e asa de dor!

Ma simt atat de libera!Si vesela si plina de viata! Si totusi … si putin trista…pentru ca…s-a dus anul 1, pentru ca nu mai sunt boboaca, pentru ca un an de facultate a trecut extrem de repede…si parca-mi pare rau ca s-a dus…si probabil asa o sa se duca toata facultatea…Dar…sa revenim la gandurile de vacanta! Am atatea planuri ca nici nu stiu cu ce sa incep. Probabil…cu relaxare totala .Pentru ca merit!

Cum ziceam…nu mai sunt boboaca.Medicina isi deschide din nou portile pentru viitori medici.Miercuri e admiterea si maine se termina inscrierile.Din ce am vazut pe site, concurenta e putin mai mare decat anul trecut.Se pare ca se inghesuie lumea sa dea la medicina.Nu stiu ce-i asteapta! :))

Voiam sa le spun  viitorilor boboci…sa aiba multa bafta la admitere si nu numai…sa intre cu dreptul in lumea asta care uneori e o jungla si sa ajungem colegi, viitori medici de succes ai tarisoarei noastre 🙂

Si sa ne vedem cu bine in octombrie! Mult noroc , multa atentie si ceva cunostinte! Si gata, sunteti studenti la medicina! Good luck!

Recipe4Chaos

Iulie 10, 2009

Cugetari din sesiune [De viata si dragoste]

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 10:54 pm

Nu, nu s-a terminat sesiunea, dar parca am pastrat prea mult tacerea aici, pe blog.Si simteam nevoia sa scriu, mai ales astazi, dupa examenul de anatomie.Nu am prea multe de povestit despre sesiunea asta.Mi-a mers foarte bine, dar la momentul de fata sunt epuizata.Anatomia m-a obosit teribil, pentru ca am invatat intens, la capacitate maxima, mai mult decat as fi crezut ca sunt capabila.Dragi viitori boboci, care aveti admiterea pe 22 iulie, bucurati-va de cat timp liber mai aveti!Si vorbesc serios! Medicina e grea, e mult de invatat, foarte mult….extrem de mult.Si asta e doar inceputul! Oricum, bafta multa la admitere si la ce aveti de infruntat de acum incolo.

In rest, nu prea as vrea sa vorbesc despre scoala, desi stiu ca blogul asta are ca subiect Politehnica si Medicina.Apropo de Politehnica, prietena mea Recipe4Fun vad ca nu prea mai frecventeaza blogul nostru.Recipe4Fun, o sa creada lumea ca te-a „izolat” politehnica!Scrie si tu din nou!Come back!Please!

O sa scriu despre ceva ce am citit pe blogul lui Gabi Cotabita.Despre iubire.Si nu despre iubire in general, ci despre persistenta sau disparitia iubirii in cupluri cu vechime.Am auzit si eu si probabil si voi, zicala „Dragostea dispare dupa 3 ani”.Eu nu cred in asta.Si o spun din experienta.Intr-adevar, exista mii de probleme pe care un cuplu il poate intampina in existenta lui pe perioade nedeterminate.Dar fara ele, unde ar mai fi sarea si piperul?Nu sunt de acord cu ideea ca dragostea dispare, pentru ca, daca dispare, inseamna ca de fapt poate nici nu a fost dragoste.Sau poate ca nu a fost suficient de puternica.Indragosteala, intr-adevar, e ceva diferit.E mai mult chimie.Hormoni.Endorfine, in special.Indragosteala e trecatoare.Fluturii din stomac apar repede si trec,pe masura ce trece timpul, pentru ca te obisnuiesti cu persoana respectiva, pe masura ce o cunosti si pe masura ce relatia se maturizeaza…si voi insiva va maturizati.Dar dragostea, dragostea adevarata, in sine, nu dispare niciodata.Acolo unde exista cu adevarat, e prea greu sa o faci sa se evapore.Trebuie sa fie ceva foarte grav la mijloc ca ea sa se termine.

Vorbind despre toate astea, imi place cand vad cupluri fericite, tinere, indragostiti care, asa cum ziceau niste prietene candva, au nevoie de niste „plase pentru multitudinea de fluturi care roiesc in jurul lor”.Dar parca si mai mult imi place sa vad un cuplu trecut de prima tinerete, in ochii carora poti sa citesti iubire.Si multe altele.Dar, mai ales iubire.

Nu-mi plac relatiile de forma.Si relatiile in care nu exista comunicare.Nu-mi place sa vad ca oamenii se feresc sa fie „indragostiti” si la 30, si la 40, si la 50 de ani….Nu-mi plac relatiile de complezenta si de umplutura sau cele in urma carora unul din parteneri obtine un avantaj de pe urma celuilalt.

Imi place, in schimb, sinceritatea celor care, la o cina romantica, asa cum zicea Gabi Cotabita, „se sorb din priviri” si se tin de mana…indiferent ca sunt impreuna de 1 luna, de 1 an, de 5 ani sau de 20 de ani.

Imi place sa vad ca oamenii, putini ce-i drept, nu se tem sa-si arate sentimentele.Si-mi place, de fapt, ca pe timp de nenumarate crize, „existentiale” sau nu, mai exista sentimente.Exista dragoste….chiar si dupa 3 ani…

Recipe4Chaos

Iunie 26, 2009

R.I.P. Michael Jackson

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , — recipe4chaos @ 5:47 pm

Pentru ca fiecare dintre noi e un creator…prin ceea ce face.Pentru ca orice munca poate fi considerata o arta…Pentru ca fiecare dintre noi poate sa dea tot ce are mai bun…Pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe fiecare cu un dar…fie ca suntem doctori, poeti, ingineri, tamplari, profesori, zugravi, pictori, economisti, zidari….Pentru ca fiecare din noi ofera ceva lumii…Si doar pentru ca asta-i legea vietii…sa ne bucuram ca vom lasa ceva in urma noastra si sa ne bucuram de ceea ce ne-au daruit altii…Pentru ca … opera unui creator traieste vesnic…si el, astfel, devine etern…

Pentru ca a a fost un creator, pentru ca a cantat pentru noi ,pentru ca a dat tot ce a avut mai bun pe scena, pentru ca a fost inzestrat cu un talent deosebit, pentru ca a fost un artist desavarsit, care a incercat sa-si depaseasca limitele,  pentru ca ne-a incantat ani la rand, pentru ca ne-a lasat in dar muzica lui…

Sa ne-amintim mereu de el…prin ea…


Iunie 9, 2009

Miscellaneous

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , , , , , — recipe4chaos @ 11:35 am

Sesiunea bate la usa.De asta n-am mai scris in ultima vreme si probabil ca articolele mele se vor rari din ce in ce mai mult, cel putin pana in data de 18 iulie, cand, in sfarsit si noi luam vacanta.Da, 18 iulie!Stiu, e groaznic.N-avem decat 2 luni de vacanta.Si ce e mai rau e ca , atunci cand noi suntem abia la jumatatea sesiunii ,colegii nostri de la poli , de exemplu, probabil stau si se relaxeaza la plaja :)).Nu vorbesc de cei de la ASE, care sunt deja in vacanta.De saptamana asta!

Nu vreau sa fac comparatii, Doamne fereste!Materiile sunt grele peste tot, mult de invatat e peste tot…dar de ce noi trebuie sa fim ultimii care dam examenele?Dumnezeu stie…

Cred ca de cand am inceput blogul asta, n-am povestit decat de rau despre Medicina.Si asta o sa fac in continuare.Nu despre medicina ca profesie, ci despre mirobolanta facultate Carol Davila Bucuresti. Dezorganizare mai mare ca la noi, la nimeni.Examene unele peste altele, aglomerare de materie, materie neterminata la timp[ in conditiile in care suntem ultimii fraieri in sesiune pe 20 iulie, deci timp ar fi fost „cacalau”], note puse din burta, note gresite, lucrari pierdute…Cam asta s-a intamplat in ultima perioada la noi si probabil ca se intampla de ani buni, dar n-am fost eu in peisaj pana acum….asa ca , din zi in zi, aflu cu ce „se mananca” Medicina.

Prea rar o sa intalnesti aici vreun om [profesor, lector, asistent, anything] caruia sa ii pese de tine, de noi, ca studenti.Din ce in ce mai rar intalnesti un om corect.Sunt, dar reprezinta exceptia de la regula „Medicina e o jungla, unde fiecare e pentru el si atat”.Iar „pentru el si atat” implica nenumarate tertipuri si porcarii din cauza carora iti vine uneori sa te dai cu capul de pereti si sa te intrebi ce cauti aici.

Dar n-are rost sa continuu, pentru ca o sa mi se sara in cap cu chestii de genul : „ti-am zis eu ca la medicina asa e, n-ai vrut sa ma crezi”.Ei bine, credeam, dar a fost nevoie sa ma conving…It’s a jungle out there :p.

In rest, ce pot sa va spun e ca saptamana viitoare,in 2 zile am 3 examene practice.Da,da, o sa ziceti: de ce le-ati inghesuit?Pentru ca … nu se pot da DECAT in presesiune.Cum vine asta, nu stiu, pentru ca  nu mi se pare o crima sa dai un examen practic putin mai repede.Tot dracu’ ala e!Dar cum domnii profesori asa au hotarat,asa facem.Si le-am inghesuit, ca sa ne mai ramana si noua 5 zile de invatat pentru examenul de fiziologie, unde cartea are vreo 350 de pagini, pe care trebuie sa le stim destul de bine, avand in vedere ca examenul va fi grila negativa.Toata tevatura asta a fost creata de faptul ca sesiunea s-a decalat cu o saptamana, din cauza admiterii, care trebuie data la toate centrele universitare in aceeasi zi, adica pe 22 iulie.Si asa, s-a ales praful de planurile noastre minunate.Am zis eu mai sus ca e tarziu si 20 iulie, dar parca mi-ar fi convenit totusi sa am mai mult timp pentru fiziologie…Dar asta e viata.Ne multumim cu ce avem.Noroc ca pentru anatomie am 10 zile.Doamne ajuta!:)

In afara de scoala,[sau ma rog, intr-un fel, e tot legat de ea], eu am observat ca in Bucuresti n-am timp de nimic.Am mai spus asta, dar repet: in Bucuresti, timpul trece mult prea repede.Nici macar noile evenimente nu le mai aflu, pentru ca n-am timp sa ascult radio, iar de T.V. nu mai vorbesc.Noroc cu netul, ca mai aflu si eu cate ceva.In ultima vreme, s-a facut mare tam-tam cu alegerile.Am aflat si eu cum ca ar fi EBA europarlamentar.Si Becali!Si Vadim!Nu comentez, spun doar atat: Romania va fi vazuta ca o tara de femei „artificiale”[sau, cum aveam noi o vorba in liceu, „plastice”] , clovni si nebuni.

As mai scrie si stiu ca o sa ma opresc brusc, dar caldura nu ma mai lasa…In Bucuresti, nu e doar cald, de fapt, ci aerul  e irespirabil.Abia astept sa ajung la mine acasa, pentru ca ,sincera sa fiu , aici nici chef de invatat n-am.Sau, mai bine zis, spor la invatat, pentru ca nu stiu daca am vreodata chef:)).

Ultimul lucru pe care vi-l povestesc: iata cum am eu examenele:

22 iunie- Fiziologie

29 iunie- Biochimie

10 iulie- Anatomie

18 iulie- Biocel

Iar de presesiune, nu mai vorbesc, ca deja mi-a ajuns cati nervi mi-am facut.

Ah, era sa uit: Bafta la examene tuturor! Si bafta la BAC si admitere viitorilor bobocei.Medicina va asteapta cu bratele deschise, doar nu vreti sa ne lasati sa ne enervam singuri:)).

S-auzim de bine!

Recipe4Chaos

Mai 31, 2009

Apel umanitar [Tine minte, sfarsitul nu-i aici…]

Filed under: Uncategorized — Etichete:, , — recipe4chaos @ 12:42 pm

” Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă.”…Insa unora le daruieste mai multa, altora mai putina…sau poate prea putina

CIMG6435(3)O sa scriu astazi despre cazul unei colege.Numele ei este Diana Borboly, are 20 de ani si pana nu de mult, a fost studenta la Medicina,dar starea ei de sanatate nu i-a permis sa-si continue studiile. Din pacate, in 2005 a fost diagnosticata cu boala Crohn, o afectiune inflamatorie intestinala, care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Ea afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel.Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon).

In urma tratamentului pe care l-a urmat, au aparut semne de ameliorare,insa boala evolueaza total imprevizibil. Medicatia nefiind eficienta, boala nu se poate trata decat chirurgical, insa interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat mai mult din intestinul sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza postoperator in regiunile intestinale anterior sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.

Astfel, singura sansa ca Diana sa se vindece este doar un transplant de celule stem, in Israel, insa operatia este extrem de costisitoare, peste 100 000 de euro, neincluzand tratamentul pre-operator(chimioterapie si tratament cu imunosupresoare) sau cel post-operator.

Diana si-a deschis doua conturi, in lei si in euro, pe numele ei[Diana Borboly] si este recunoscatoare pentru orice donatie, indiferent cat este de mica sau de mare :

RON:   RO 45 RNCB 008 100 96 86 13 00 01

EURO: RO 92 RNCB 02 93 00 96 86 13 00 01

Sucursala BCR Covasna, str Libertatii 18 Bl. 7 Sc. A-B

Cine doreste sa o contacteze, o poate face la adresa de mail : cohavit88@yahoo.com

In continuare, iata-i povestea :

E dimineata…soarele iti atinge usor obrazul dar nu poti iesi pentru a-i zambi…pasarelele canta sub fereastra ta dar nu le poti vorbi…ai pasit intr-o noua zi si ai senzatia ca retraiesti acelasi cosmar…

Iti servesti micul dejun, te imbraci si pleci…cate chipuri sunt pe strada…si cate povesti stau ascunse in spatele lor…cate vise, sperante, iluzii…treci ca o umbra printre ele…nimeni nu stie ce se ascunde in spatele chipului tau…

Gandurile te poarta spre trecut, spre copilarie…spre cea mai frumoasa si mai fericita copilarie…ti-o amintesti cu bucurie pe bunica, cea care te-a crescut si care si-ar da viata pentru tine, pe bunicul care te aducea zilnic de la scoala pe bicicleta lui, pe mama care iti spunea cate o poveste in fiecare seara si pe unchiul care te impingea spre toti bradutii din parc si care iti e ca un frate…

Apropiindu-ne de adolescenta, parca cu fiecare zi care trece, fericirea se risipeste ca un parfum…putin cate putin, strop cu strop. In 2001 mama a fost nevoita sa plece din tara pentru a munci si pentru a-mi oferi o viata mai buna. Nu dupa mult timp insa m-am lovit de cruda realitate…astfel au inceput sa imi apara problemele de sanatate…parca toata fericirea din lume si speranta ar fi disparut…

Intervalul de timp 2001-2005 a fost un cosmar pentru mine. Viata mea se scurgea astfel: o saptamana acasa, doua la spital, apoi iar una acasa, doua la spital…mi s-au pus tot felul de diagnosticuri, de la dezinterie la rectocolita ulcero-hemoragica. Insa familia, colegii si prietenii mi-au fost mereu alaturi, m-au sprijinit si m-au ajutat…

In 2005 eram foarte aproape de punctul de a ma alatura cetei ingerilor…dar probabil Dumnezeu a considerat ca era prea repede…tot ce imi amintesc legat de acea perioada este faptul ca aratam ca un mort viu: eram alba ca varul, extrem de slaba (slabisem 10 kg in doar o saptamana), iar analizele de sange erau sub orice critica: hemoglobina 6, Ca, Fe si Mg sub 5…

M-am internat la Institutul Clinic Fundeni la sectia Gastroenterologie. Medicii erau uimiti de faptul ca inca mai traiam…Au urmat o serie de analize si investigatii foarte neplacute pentru un om bolnav, fara putere…endoscopii, rectoscopii, colonoscopii, irigografii, tomograf si RMN… si analize de sange din doua in doua zile…Mama venise atunci in tara pentru a fi alaturi de mine. Era pregatita pentru ce e mai rau. Imi cumparase tratament perfuzabil in valoare de 10 milioane lei vechi…nu puteam manca, nu puteam bea…aveam perfuzii la ambele maini non-stop.

Familia suferea enorm. Imi parea nespus de rau pentru toata suferinta ce le-o provocam. La Fundeni am fost diagnosticata cu boala Crohn. Este o boala cronica, se crede ca ar avea substrat genetic, ce apare cand sistemul imunitar pierde toleranta pentru flora intestinala saprofita din colonul pacientului, ducand la instalarea unui raspuns inflamator anormal. Consecinta acestui atac al sistemului imunitar este aparitia ulceratiilor la nivelul intestinului terminal si colonului. Boala evolueaza imprevzibil, de cele mai multe ori catre agravare, de-a lungul vietii pacientului. Am primit tratament medicamentos (Imuran, Salazopirina, Prednison) si regim alimentar destul de sever: fara fructe sau legume crude, fara sare, totul fiert. Ajunsesem intr-un punct in care imi cadea foarte mult parul, nu dormeam noptile, aveam dureri abdominale ingrozitoare si dureri articulare la fel…efectiv simteam ca mi se sfarama toate oasele…

In 2006 imi aparusera complicatii ale bolii: o stenoza (ingustare) a colonului, la nivelul unghiului hepatic si doua pyoderma gangrenosum (ulceratii deschise, dureroase, localizate la nivelul pielii). Medicul meu se gandise sa ma opereze de stenoza. Nu am fost de acord deoarece intalnisem cazuri in care pacientilor li se extirpase portiunea de colon afectata si boala reaparuse pe portiunea sanatoasa a colonului. Am avut insa norocul de a intalni un inger care m-a ajutat foarte mult. Asa am aflat de un nou tratament pentru boala mea: Remicade. Substanta activa din acesta, infliximabul, este un anticorp monoclonal uman-murin.La inceput, mi s-a spus ca ar trebui sa platesc acest Remicade. Eu aveam nevoie de 3 flacoane iar un flacon costa 3000 euro. M-a ajutat insa Dumnezeu si nu a mai fost necesar sa platesc. Oricum nu aveam atatia bani. Pana in prezent mergeam la Fundeni din doua in doua luni pentru a primi acest tratament. Ma simteam bine in urma efectuarii lui..nu mai aveam nici dureri articulare, nici hemoragie.Incepusem sa imi reiau viata putin cate putin…credeam ca acest Remicade este o minune si ma va vindeca definitiv…din pacate nu a fost asa. Se pare ca nici acesta nu mai este eficient…Acum mi s-a oprit viata in loc iar…si eu m-am oprit o data cu ea…

Urmatoarea mutare pe care ar trebui sa o fac in acest sah pe care il joc cu boala ar fi, din cate am inteles, un transplant de celule stem. Pentru boala mea, acesta se face in SUA, Spania, Italia si Israel. Eu am posibilitatea de a merge in Israel dar exista un impediment foarte mare: banii. Un astfel de transplant depaseste suma de 100.000 euro. Este o suma fabuloasa pe care eu si familia mea nu o putem strange nici in 10 vieti…

Imi doresc atat de mult  sa dispara norii de pe cerul meu si sa reapara Soarele…vreau atat de mult sa ma fac bine…am atatea lucruri de facut in acesta viata si pe care nu le pot face…sunt legata de maini si de picioare…Mi-ar fi placut atat de mult sa pot alerga prin parc, sa ies cu colegii, sa pot petrece un Craciun sau un Paste in care sa fiu sanatoasa…bucurie mai mare pentru familia mea nu ar exista. Incepusem facultatea de medicina insa boala nu mi-a dat voie sa o termin…a trebuit sa imi intrerup studiile…ce minunat trebuie sa fie sa fii sanatos…

O alta zi din viata mea a trecut…viata poate ca nu e intotdeauna asa cum am visat-o dar trebuie sa avem curaj si vointa, sa luptam pentru a invinge si…cand ne vine sa plangem, sa ne amintim de clipele in care zambeam…cand simtim ca viata nu mai are nici un rost, sa ne gandim la cei care mai au doar o zi de trait iar cand simtim ca vrem sa murim, sa ne gandim ca altii ar da orice ca sa traiasca…eu sunt Diana…o fata de 20 de ani care lupta cu boala si cu viata…acesta este un capitol trist, neincheiat, din viata mea…sper sa ii gasesc un happy end…”

Cand oprit la o rascruce,

Drumul nu stii sa-l prezici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.

Cand nu mai ai nici vise

Si nu stii cum sa te ridici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand se-aduna norii negri,

Ploaia cade ca un brici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.

Mangaiere n-ai, nu vezi acum

Maini intinse de amici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.”

(Florian Pittis – Sfarsitul nu-i aici )

Va multumesc tuturor care ati citit acest articol si sunteti dispusi sa o ajutati.

Recipe4Chaos

Mai 28, 2009

Din nou acasa…[lovely summer days]

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , , , — recipe4chaos @ 10:55 pm

Se vede ca se apropie sesiunea.N-am mai scris.Parca nici nu mai am inspiratie sa scriu.Parca timpul se comprima din ce in ce mai mult.Si mai zicea cineva ca…”e timp pentru toate”.Nu prea e timp de nimic, mai ales in Bucurestiul asta in care mi se pare ca totul merge mult prea repede.

N-o sa scriu nimic interesant azi.O sa povestesc doar despre saptamana pe care am avut-o.Sau mai bine zis, cele 4 zile pe care le-am petrecut in Bucuresti.De la o vreme, scoala ocupa din ce in ce mai mult timp in viata mea.A inceput stresul, pentru ca ne simtim cu totii[sau ma rog, cei constienti] amenintati de s[tr]esiune.

Mai mult, eu una inca ma simt in astenia de primavara, care probabil s-a transformat intre timp in astenia de vara.Tin sa mentionez ca temperaturile din Bucuresti sunt, ca de obicei, mult prea mari.Asta e.Ne adaptam in mediul de viata.De ce ziceam ca ma simt in astenie?Pentru ca, desi sunt amenintata de venirea sesiunii minunate din vara, nu prea am chef sa fac nimic util.Adica, in mai putine cuvinte, nu am chef sa invat si, ca atare, nici spor prea mult.

Saptamana asta am avut examenul oral la engleza.Toata lumea s-a stresat, s-a agitat, s-a dat cu capul de pereti, citind textele alea „fantastice” din care cica trebuia sa vorbim.Eu le-am citit o data pe toate.Si a fost mai mult decat suficient.Examenul de engleza a fost usor, mult mai usor decat ma asteptam.Lejer, chiar.De ar fi toate asa :-„…

In rest, saptamana asta nu s-a intamplat mai nimic interesant.Ah, ba da.M-am plimbat si eu prin Herastrau, ca de cand sunt in Bucuresti nu reusisem sa fac asta.Habar n-aveam sa ajung acolo si, intamplator, am ajuns in Parcul Bordei[da,acela hipermediatizat] si asa am aflat ca Herastraul e peste strada.Sincer, mi-a facut mare placere sa vad oamenii pe role, pe biciclete, sa respir un aer parca putin mai curat decat cel de pe strada si sa vad putina verdeata in Bucuresti.Plimbarea chiar m-a relaxat si m-a facut sa ma simt putin ca….acasa.

Si azi, iata-ma acasa, scriind pe blog[in loc sa invat, stiu, dar nu am mustrari de constiinta aproape deloc:))].Ma ingrozesc putin cand ma uit pe birou si vad cum se aduna anatomia, biochimia, fiziologia…. dar se aduna doar pe foi ,nu si in capul meu, cel putin momentan.O fi de vina „astenia”?Sau altceva?”…:-„

Recipe4Chaos

« Newer PostsOlder Posts »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.