Chaos is Served

Iulie 10, 2009

Cugetari din sesiune [De viata si dragoste]

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 10:54 pm

Nu, nu s-a terminat sesiunea, dar parca am pastrat prea mult tacerea aici, pe blog.Si simteam nevoia sa scriu, mai ales astazi, dupa examenul de anatomie.Nu am prea multe de povestit despre sesiunea asta.Mi-a mers foarte bine, dar la momentul de fata sunt epuizata.Anatomia m-a obosit teribil, pentru ca am invatat intens, la capacitate maxima, mai mult decat as fi crezut ca sunt capabila.Dragi viitori boboci, care aveti admiterea pe 22 iulie, bucurati-va de cat timp liber mai aveti!Si vorbesc serios! Medicina e grea, e mult de invatat, foarte mult….extrem de mult.Si asta e doar inceputul! Oricum, bafta multa la admitere si la ce aveti de infruntat de acum incolo.

In rest, nu prea as vrea sa vorbesc despre scoala, desi stiu ca blogul asta are ca subiect Politehnica si Medicina.Apropo de Politehnica, prietena mea Recipe4Fun vad ca nu prea mai frecventeaza blogul nostru.Recipe4Fun, o sa creada lumea ca te-a „izolat” politehnica!Scrie si tu din nou!Come back!Please!

O sa scriu despre ceva ce am citit pe blogul lui Gabi Cotabita.Despre iubire.Si nu despre iubire in general, ci despre persistenta sau disparitia iubirii in cupluri cu vechime.Am auzit si eu si probabil si voi, zicala „Dragostea dispare dupa 3 ani”.Eu nu cred in asta.Si o spun din experienta.Intr-adevar, exista mii de probleme pe care un cuplu il poate intampina in existenta lui pe perioade nedeterminate.Dar fara ele, unde ar mai fi sarea si piperul?Nu sunt de acord cu ideea ca dragostea dispare, pentru ca, daca dispare, inseamna ca de fapt poate nici nu a fost dragoste.Sau poate ca nu a fost suficient de puternica.Indragosteala, intr-adevar, e ceva diferit.E mai mult chimie.Hormoni.Endorfine, in special.Indragosteala e trecatoare.Fluturii din stomac apar repede si trec,pe masura ce trece timpul, pentru ca te obisnuiesti cu persoana respectiva, pe masura ce o cunosti si pe masura ce relatia se maturizeaza…si voi insiva va maturizati.Dar dragostea, dragostea adevarata, in sine, nu dispare niciodata.Acolo unde exista cu adevarat, e prea greu sa o faci sa se evapore.Trebuie sa fie ceva foarte grav la mijloc ca ea sa se termine.

Vorbind despre toate astea, imi place cand vad cupluri fericite, tinere, indragostiti care, asa cum ziceau niste prietene candva, au nevoie de niste „plase pentru multitudinea de fluturi care roiesc in jurul lor”.Dar parca si mai mult imi place sa vad un cuplu trecut de prima tinerete, in ochii carora poti sa citesti iubire.Si multe altele.Dar, mai ales iubire.

Nu-mi plac relatiile de forma.Si relatiile in care nu exista comunicare.Nu-mi place sa vad ca oamenii se feresc sa fie „indragostiti” si la 30, si la 40, si la 50 de ani….Nu-mi plac relatiile de complezenta si de umplutura sau cele in urma carora unul din parteneri obtine un avantaj de pe urma celuilalt.

Imi place, in schimb, sinceritatea celor care, la o cina romantica, asa cum zicea Gabi Cotabita, „se sorb din priviri” si se tin de mana…indiferent ca sunt impreuna de 1 luna, de 1 an, de 5 ani sau de 20 de ani.

Imi place sa vad ca oamenii, putini ce-i drept, nu se tem sa-si arate sentimentele.Si-mi place, de fapt, ca pe timp de nenumarate crize, „existentiale” sau nu, mai exista sentimente.Exista dragoste….chiar si dupa 3 ani…

Recipe4Chaos

Reclame

Februarie 10, 2009

What does it cost dreaming?

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , , , — recipe4chaos @ 11:40 pm

Ziceam intr-unul din post-urile anterioare ca astazi am examenul de anatomie.Cel mai important si cel mai complex si complicat,deopotriva.

Ziua a inceput foarte devreme….mai ales ca si noaptea a inceput foarte tarziu.Trebuie sa recunosc ca am gresit la examenul asta,pentru ca am invatat foarte mult intr-o saptamana,cand ar fi trebuit sa invat mai mult in timpul semestrului.Dar,pana la urma,am avut o capacitate destul de mare…si am acoperit cum trebuie aproape toate subiectele.Zic „aproape”, pentru ca este imposibil sa stii totul perfect si sa nu uiti.Cu totii suntem oameni.

Cum spuneam, la ora 8 am fost la facultate.Prima proba a fost cea de embriologie.Eram atat de stresata, incat in primul moment nu am fost in stare nici sa recunosc lama care mi-a picat la microscop.Pana la urma, m-am adunat si am recunoscut lama, cu toate elementele ei.Dupa aceea, doamna profesoara ne-a chemat la catedra, ca sa ne puna „cateva” intrebari.Ei bine, intrebarile au fost multe si complicate.Nu neaparat ele in sine, ci modul in care au fost formulate.

A urmat radiologia, o proba nu prea grea, cu domnul dr. care ne este asistent.Trebuia doar sa stii putina teorie, sa recunosti cateva elemente de pe oase…si sa nu fi stresat/a ,asa cum am fost eu.Dar am trecut cu bine si peste asta.Probabil ca a fost cea mai usoara proba din cele patru.

Cea mai grea incercare a fost de fapt asteptarea: statul in fata salii de examen, cu caietele in brate, cu okii si mintea incetosate, cu inima cat un purice,iar senzatia de vid …oricat ai fi invatat…nu se compara cu nicio alta proba. Toata saptamana, am avut senzatia asta, de fapt: ca invat degeaba, ca uit, ca nu pot retine , ca nu stiu nimic, oricat as citi.Dar cred ca cel mai puternic am simtit asta in dimineata de astazi, dimineata examenului.Tot asteptand, aveam impresia ca mi se sterge totul din minte, sau mai grav, ca nu am nimic in minte.Mi-am dat seama ca este doar o senzatie normala de dinainte de examen, pentru o persoana care a invatat foarte foarte mult…si care are si asteptari pe masura.

Mi-a venit si mie randul sa dau examenul practic cu proful mare.In momentul in care am intrat in sala, am simtit ca mi se inmoaie picioarele de emotii.Era prima oara cand chiar eram fata in fata intr-o astfel de situatie cu domnul profesor.M-a intrebat destul de multe lucruri, pe care, din fericire, am stiut sa i le arat pe toate, si chiar sa si vorbesc, pe scurt, despre ele, folosind notiunile de teorie invatate.Am reusit astfel sa fac o impresie buna la practic, luand o nota foarte mare, si care probabil ca a avut o pondere importanta si la nota finala.

Dupa examenul practic, am iesit din nou pe hol…holul asteptarii.Eram putin mai linistita, dar emotiile nu disparusera, pentru ca proba cea mai importanta abia acum urma: examenul oral.Cate 3, am fost chemati pe rand, in ordine alfabetica, inapoi in sala.Fiecare dintre noi a extras trei subiecte: unul de embriologie/articulatii, altul de membru superior/spate/peretii toracelui si altul de perete abdominal/membru inferior.

Cu putin noroc, am tras niste subiecte rezonabile, pe care m-am concentrat cat de bine am putut.Cand am mers in banca, din nou am simtit ca mintea mi se incetoseaza.Mi-era teama ca nu o sa reusesc sa le acopar asa cum trebuie, ca nu o sa spun tot ce trebuie sau ca o sa ma incurc,cine stie din ce motive prostesti.La cat invatasem, ar fi fost chiar pacat.Asa ca am reusit sa ma concentrez pe fiecare dintre subiecte, sa scot tot ce era mai important si sa imi fac cate o schema.Am fost prima persoana dintre cele trei care a raspuns, dar mi-am dat seama, dupa primul subiect, ca profului i-a placut prestatia mea.Asa ca la subiectul al doilea si la al treilea am fost putin mai degajata si mai sigura pe mine.Nu am citit de pe foaie, doar mi-am aruncat privirea din cand in cand, ca sa nu uit sa spun ceva, dar nici chiar direct in ochii lui nu cred ca m-am putut uita.Oricum, sunt sigura ca si-a dat seama ca  am invatat, ca imi place si ca ma intereseaza: s-a vazut in nota pe care mi-a dat-o si chiar in mimica sa.

Dupa ce am terminat toate trei de spus cele trei subiecte, am lasat carnetele ca sa ne treaca notele.Stiam fiecare ca vom lua o nota buna, mai ales ca raspunsesem perfect sau aproape perfect la fiecare din cele trei subiecte.Cum am mai zis, perfect nu cred ca se poate in totalitate.Dar…macar am tins spre perfectiune:D.

Astfel, la final, rezultatul a fost pe masura asteptarilor si a muncii depuse: 10 la examenul de anatomie! Primul examen de anatomie, din punctul meu de vedere si primul examen foarte important din acesti 6 ani de facultate.Si iata…10 nu a fost doar un vis…ci o implinire.

**Nota asta(si toate celelalte note bune din grupa mea) a fost obtinuta partial si datorita domnului profesor de la l.p.,domnul dr. care si-a dat toata silinta sa ne faca sa intelegem si sa stapanim cat mai bine materia, fara sa ne streseze, fara sa ne faca sa ne simtim crispati sau nestiutori( asa cum se intampla de obicei,in cazul anumitor profi)ci doar imbinand utilul cu placutul, glumele si voia buna cu invatatul si seriozitatea.Thanks for always helping us, profu’! 🙂

Recipe4Chaos

Ianuarie 30, 2009

A new experience: sesiunea :D

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , , , , — recipe4chaos @ 12:29 pm

S-au terminat examenele practice.Le-am trecut,bine sau mai putin bine,pe toate.Ideea era oricum sa fie trecute.Notele conteaza mai putin.Doar la psihologie, din cate am inteles, nota pe care am primit-o imi va acorda un punct in plus la examenul de luni.:)

Ei bine,da…incepe sesiunea.Oficial sau nu,eu luni am primul examen : psihologia.Materia asta are doar 2 credite, dar examenul pare a fi destul de greu si pretentios.Va consta in 30 de intrebari grila si un caz clinic, bazate pe materia citita din 2 carti diferite.Multe lucruri sunt intalnite in viata de zi cu zi,dar depinde de modul in care sunt puse intrebarile.Pot sa spun ca la examenul de l.p.grilele nu au fost chiar simple…Dar nu pot decat sa citesc/invat putin si sa fiu increzatoare.Pana la urma…e doar psihologie.

Urmeaza o saptamana de pauza.Sau,mai bine spus de invatat,pana pe 10 februarie.Atunci voi avea cel mai important examen,din punctul meu de vedere: Anatomia.Recunosc[desi poate voi fi considerata o tocilara] ca este singurul examen la care imi doresc sa iau 10.Asa ca voi invata cat de bine, pentru ca este singura materie care chiar imi place si merita cu adevarat…Examenul de anatomie este foarte complex.El consta in: radiologie, embriologie[l.p.], cadavru si examen oral.Toate in aceeasi zi.Tineti-mi pumnii!

Pe 16 februarie,va fi examenul de genetica.Sper sa nu am partea de aceeasi experienta neplacuta ca la l.p.Noroc ca nu este aceeasi materie.O voi lua de la zero si…sper la o nota cat mai mare:d.

Si,ultimul examen din sesiunea de iarna…si cel mai greu,pentru mine, este biofizica.Pe 20 februarie.Fizica nu a fost niciodata punctul meu forte, nici nu mi-a placut extraordinar de mult, si nici nu pot spune ca am invatat prea mult…Materie e multa, foarte stufoasa, cu multe detalii,formule s.a.m.d.Timpul e scurt…doar 3 zile intre cele 2 examene: genetica si biofizica.Sper sa reusesc sa fac fata si sa trec cu bine….sa nu ma inec ca tiganul la mal in ultima zi:)

Ma intreba cineva recent care e starea mea de spirit inainte de sesiune,de fapt, de prima sesiune.Nu stiu ce sa zic, sunt optimista,pentru ca stiu ce pot.Si stiu ca voi reusi.Dar recunosc ca sunt si stresata,poate de faptul ca trebuie sa invat foarte mult intr-un timp foarte scurt,sau, poate pentru ca e ceva nou si ma simt intr-o lume necunoscuta.

Sper sa fie bine si sa ne vedem sanatosi si fericiti dupa sesiune.Tineti-mi pumnii!Si bafta tuturor din partea mea!

Sa auzim numai de bine,

Recipe4Chaos

Octombrie 25, 2008

Primul colocviu.Ce inseamna sa fii sef?

Filed under: recipe 4 chaos — Etichete:, , , — recipe4chaos @ 10:09 am

A treia saptamana de scoala mi-a adus si primul colocviu la anatomie.Ce e ala un colocviu?Pai,in functie de asistent,poate fi o testare scrisa sau orala.In mod normal,colocviul se da oral.

Bineinteles ca saptamana a trecut prea repede,in incercarile mele de a invata totul cat mai bine.Joi,a venit si ziua cu pricina.Emotionati si stresati,ne-am adunat in sala de disectii si proful a inceput sa asculte: cate 2,restul uitandu-se curiosi,doar doar or putea auzi ce intrebari s-au pus.Pana la urma,s-au luat note destul de variate: de la 5 la 10.Deci toata lumea a trecut,insa unii mai bine,altii mai putin bine.Pentru mine,totul a fost foarte ok,cu exceptia faptului ca eram cam emotionata,lucru pe care mi l-a zis si proful.Oricum, de ar fi toate colocviile si examenele asa,ar fi super tare!:)

Am uitat sa va povestesc ca acum o saptamana ne-am ales sefii de serie.Colegii de la SSMB(Societatea Studentilor in Medicina Bucuresti) se chinuie in fiecare an sa organizeze niste alegeri pentru chestia asta.In general, exista un singur candidat,care este ales in unanimitate.Anul asta lumea s-a cam batut insa pentru a fi sef de serie: la noi,au fost doar 2 candidati,dar am inteles ca alta seria a avut chiar 5-6.Care e fun’ul sa fii sef de serie?I don’t get it.La un moment dat,cand inca eram „viitor boboc medicinist”, un amic care acum e anul 2 si sef de serie parca reusise sa ma convinga sa candidez si eu.Am renuntat la idee insa,poate din egoism:” De ce sa alerg si sa muncesc pentru altii,cand pot sa o fac doar pentru mine?”.Sefia asta iti mananca o buna parte din timp, dar are si cateva mici avantaje : vorbesti altfel cu profii, hotarasti cand sa ai examenele, ai mai multa popularitate etc.Eu, in comoditatea mea, am preferat sa stau la locul meu si doar sa votez. Asa cum am spus, SSMB a organizat alegerile.Cei doi candidati au tinut niste mini-discursuri de campanie electorala,dupa care toata multimea adunata in Amfiteatru a scris,pe niste biletele stampilate,numele candidatului preferat.Voturile au fost numarate si apoi…aplauze,veselie mare…in uralele generale, a fost desemnat seful de serie.:P.

Pentru viitorii boboci care poate viseaza la aceasta functie,o sa imi permit sa pun o parte dintr-un articol din revista „Viata Societatii Studentilor in Medicina Bucuresti„,ca sa vedeti si voi cam despre ce e vorba cu functia asta:

Sef de serie  : Cei 100 de studenti ai seriei au nevoie de o voce comuna, cadrele didactice fiind mai putin maleabile la dorintele fiecaruia si preferand o perspectiva clara si unica.Reprezentantul fixeaza datele de examen din sesiuni dupa negocierea cu profesorul de curs, face legatura dintre studenti si secretariat, rezolva diversele probleme ale micii comunitati si isi tine mereu colegii informati privind datele si schimbarile importante.Alegerile sunt organizate si prezidate de SSMB in a 2-a saptamana din octombrie.

Cam asta inseamna sa fii sef!

P.S. Recipe4Fun,voi v-ati ales seful de serie?:D.[Mai scrie si u pe blog,sa vada poporul ca traiesti.]

Recipe4Chaos

Blog la WordPress.com.