Cugetari din sesiune [De viata si dragoste]

Nu, nu s-a terminat sesiunea, dar parca am pastrat prea mult tacerea aici, pe blog.Si simteam nevoia sa scriu, mai ales astazi, dupa examenul de anatomie.Nu am prea multe de povestit despre sesiunea asta.Mi-a mers foarte bine, dar la momentul de fata sunt epuizata.Anatomia m-a obosit teribil, pentru ca am invatat intens, la capacitate maxima, mai mult decat as fi crezut ca sunt capabila.Dragi viitori boboci, care aveti admiterea pe 22 iulie, bucurati-va de cat timp liber mai aveti!Si vorbesc serios! Medicina e grea, e mult de invatat, foarte mult….extrem de mult.Si asta e doar inceputul! Oricum, bafta multa la admitere si la ce aveti de infruntat de acum incolo.

In rest, nu prea as vrea sa vorbesc despre scoala, desi stiu ca blogul asta are ca subiect Politehnica si Medicina.Apropo de Politehnica, prietena mea Recipe4Fun vad ca nu prea mai frecventeaza blogul nostru.Recipe4Fun, o sa creada lumea ca te-a „izolat” politehnica!Scrie si tu din nou!Come back!Please!

O sa scriu despre ceva ce am citit pe blogul lui Gabi Cotabita.Despre iubire.Si nu despre iubire in general, ci despre persistenta sau disparitia iubirii in cupluri cu vechime.Am auzit si eu si probabil si voi, zicala „Dragostea dispare dupa 3 ani”.Eu nu cred in asta.Si o spun din experienta.Intr-adevar, exista mii de probleme pe care un cuplu il poate intampina in existenta lui pe perioade nedeterminate.Dar fara ele, unde ar mai fi sarea si piperul?Nu sunt de acord cu ideea ca dragostea dispare, pentru ca, daca dispare, inseamna ca de fapt poate nici nu a fost dragoste.Sau poate ca nu a fost suficient de puternica.Indragosteala, intr-adevar, e ceva diferit.E mai mult chimie.Hormoni.Endorfine, in special.Indragosteala e trecatoare.Fluturii din stomac apar repede si trec,pe masura ce trece timpul, pentru ca te obisnuiesti cu persoana respectiva, pe masura ce o cunosti si pe masura ce relatia se maturizeaza…si voi insiva va maturizati.Dar dragostea, dragostea adevarata, in sine, nu dispare niciodata.Acolo unde exista cu adevarat, e prea greu sa o faci sa se evapore.Trebuie sa fie ceva foarte grav la mijloc ca ea sa se termine.

Vorbind despre toate astea, imi place cand vad cupluri fericite, tinere, indragostiti care, asa cum ziceau niste prietene candva, au nevoie de niste „plase pentru multitudinea de fluturi care roiesc in jurul lor”.Dar parca si mai mult imi place sa vad un cuplu trecut de prima tinerete, in ochii carora poti sa citesti iubire.Si multe altele.Dar, mai ales iubire.

Nu-mi plac relatiile de forma.Si relatiile in care nu exista comunicare.Nu-mi place sa vad ca oamenii se feresc sa fie „indragostiti” si la 30, si la 40, si la 50 de ani….Nu-mi plac relatiile de complezenta si de umplutura sau cele in urma carora unul din parteneri obtine un avantaj de pe urma celuilalt.

Imi place, in schimb, sinceritatea celor care, la o cina romantica, asa cum zicea Gabi Cotabita, „se sorb din priviri” si se tin de mana…indiferent ca sunt impreuna de 1 luna, de 1 an, de 5 ani sau de 20 de ani.

Imi place sa vad ca oamenii, putini ce-i drept, nu se tem sa-si arate sentimentele.Si-mi place, de fapt, ca pe timp de nenumarate crize, „existentiale” sau nu, mai exista sentimente.Exista dragoste….chiar si dupa 3 ani…

Recipe4Chaos

Aruncatul cu privirea

Uneori,in lungile mele pauze dintre cursuri [ferestre nenorocite care ma tin legata de facultate chiar si cand nu ar trebui.], stau pe pervazul meu preferat de langa amfiteatrul mare sau pe bancutele din fata salii de disectie[nu,nu vedem mortii de pe banci si oricum, peisajul ne este arhi cunoscut].Si privesc, auzind in casti diverse melodii tampite, ca si starea de spirit cand trebuie sa pierzi 2-3 ore pe la facultate …stand.[e obositor si sa stai].Ce privesc? Nimic…in principiu.Dar aruncatul asta cu privirea e uneori fascinant , avand in vedere ca facultatea e mereu plina…si oamenii atat de diversi.

Ce mi-a atras atentia :

First, am observat ca nu doar ASE-ul e facultate de pitzipoance.Exista si la noi,din belsug.Uneori ma intreb unde incap atatea fite in niste fetite de bani gata, care dau ochii peste cap si lesina daca le spui ca li s-a deranjat o suvita de par sau daca li s-a stricat putin machiajul si nu mai au ruj pe buze.Ele, pitzipoancele mediciniste, isi poarta, la fel ca pitzipoancele din toate celelalte colturi ale lumii, gentuta Luis Vuitton pe antebratul in erectie si merg apasat, potentand „valoarea” hainelor versace & gucci cu pantofiorii cu tocuri de 10-12 cm.Ele, fetele „smechere” si cu fite, isi gasesc baieti fraieri , cu multe de dat si …de pierdut.Unii dintre ei nu sunt la Medicina, asa ca vom observa mereu discutiile purtate la telefonul Vertu : „Pisiii!Ce faci?Vii sa ma iei de la facultate cu masina?”[a se intelege prin masina : BMW-be my wife sau Mertzane ultimul tip].Alte pitzipoance au prieteni sau potentiali prieteni la Medicina: baieti mici si fraieri, veniti sa invete ca sa devina chirurgi,ginecologi,radiologi etc. si furati de peisajul picioarelor goale si al alinturilor gretoase venite din partea lor, fetele smechere.Zilnic, pe holul facultatii de Medicina, trec astfel de cupluri: el imatur, nevinovat si „prost”, ea smechera, fitoasa, plina de ea, zicandu-i lui: Tine-mi geanta! [repet, geanta Luis Vuitton, de 5 kg jumătate numai goala, ca asa se poarta acum , gentile XXL], iar el, neschitand decat un gest de neplacere cauzata de purtatul gentii unei fete, ii ia sfios geanta si i-o tine pana cand proprietara o revendica si o agata din nou pe antebratul in erectie.

Ca tot veni vorba de cupluri, la medicina exista si cupluri normale, care nu sunt formate din pitizoance si iubitii lor, dar acele cupluri „normale” parca tot anormale sunt.In afara de fetele care au prieteni la Poli si ASE si care se intalnesc cu ei in afara orelor de curs, restul fetelor au prieteni, bineinteles, la Medicina.Si astfel apar, din cand in cand, tinandu-se usor de mana, ca intr-o iubire platonica dintre doi copii, cupluri de medicinisti: toti par blazati si purtand aceleasi conversatii nemuritoare, despre ce s-a mai intamplat la facultate, ce au mai invatat, ce au mai disecat la anatomie si ce examene mai au de dat.

Par a se feri de privirile oamenilor iar dragostea nu li se citeste pe chip,desi ei, in adancul sufletului, poate se iubesc.Nu au in ochi sclipiri de indragostiti si prefera sa aiba o relatie discreta,poate mult prea discreta…eu uneori nu-i inteleg.

In facultate, exista si multi straini.Toti vorbesc limba lor si nu intelegi nimic din ce spun.Mi s-a intamplat sa trec pe langa un grup de arabi care, bineinteles, au inceput sa comenteze ceva in limba lor …nu stiu ce ziceau si nici ce voiau.Probabil ca erau in cautare de noi cuceriri…fetele romance sunt frumoase.Oricum,e marfa situatia lor: se pot intelege intre ei fara ca restu sa inteleaga ce spun.Majoritatea cunosc prea putin limba romana.Ma intreb oare cum se descurca la examene.Who knows…?!?

Ca tot vorbiram mai devreme de pitzipoance, sa vorbim si de baietii de la Medicina.Asa cum am spus, prietenii pitzipoancelor sunt cei mai fraieri, ei nici nu mai intra in calcul.Nu vorbim nici de cei angajati in cupluri blazate si triste.Raman doar cei single.Ei bine, as zice ca nu inteleg baietii de la Medicina.Unii sunt foarte cuminti , putin tocilari si foarte imaturi.Altii, sunt foarte fitosi, si tot la fel de imaturi.Per ansamblu, toti sunt imaturi::D.Nu ma refer acum la cei din anii mari, ci la cei de anii 1 si 2, cu care ma intalnesc frecvent.Baietii de la medicina, no ofense, par prea fragili si neajutorati : majoritatea skinny, cu freze funky si incapabili sa isi gaseasca o fata.Pare ca nimeni nu ii vrea, asa ca isi fac gasti intre ei…si umbla in grupuri de 3,4,5 baieti.Se inteleg intre ei si din priviri si „barfesc” mai rau ca un grup de fete.Baietii de la medicina ar fi frumosi si interesanti daca ar mai creste, si daca ar putea sa nu mai incerce sa para ceea ce nu sunt.

Si acum,o sa ziceti ca mie nimic nu imi convine.Ba da.La Medicina sunt si oameni normali, cu care poti sa porti o discutie, oameni cu care poti sa te imprietenesti si sa ramai prieten ani buni de acum incolo.

Ca la orice facultate, sunt grupuri si grupulete, oameni si oameni, cu totii diferiti ,fiecare cu propriul lor fel de a fi si de a gandi.In multitudinea de persoane pe care o vad zilnic pe holurile facultatii, se impletesc atat de multe tipuri umane incat mi-ar fi si greu sa povestesc despre toti.Cert e ca asa e-n viata: unii mai buni,altii mai rai.Si stiti cum e: rau cu rau,dar mai rau e fara rau.

Recipe4Chaos