Chaos is Served

Iulie 10, 2009

Cugetari din sesiune [De viata si dragoste]

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 10:54 pm

Nu, nu s-a terminat sesiunea, dar parca am pastrat prea mult tacerea aici, pe blog.Si simteam nevoia sa scriu, mai ales astazi, dupa examenul de anatomie.Nu am prea multe de povestit despre sesiunea asta.Mi-a mers foarte bine, dar la momentul de fata sunt epuizata.Anatomia m-a obosit teribil, pentru ca am invatat intens, la capacitate maxima, mai mult decat as fi crezut ca sunt capabila.Dragi viitori boboci, care aveti admiterea pe 22 iulie, bucurati-va de cat timp liber mai aveti!Si vorbesc serios! Medicina e grea, e mult de invatat, foarte mult….extrem de mult.Si asta e doar inceputul! Oricum, bafta multa la admitere si la ce aveti de infruntat de acum incolo.

In rest, nu prea as vrea sa vorbesc despre scoala, desi stiu ca blogul asta are ca subiect Politehnica si Medicina.Apropo de Politehnica, prietena mea Recipe4Fun vad ca nu prea mai frecventeaza blogul nostru.Recipe4Fun, o sa creada lumea ca te-a „izolat” politehnica!Scrie si tu din nou!Come back!Please!

O sa scriu despre ceva ce am citit pe blogul lui Gabi Cotabita.Despre iubire.Si nu despre iubire in general, ci despre persistenta sau disparitia iubirii in cupluri cu vechime.Am auzit si eu si probabil si voi, zicala „Dragostea dispare dupa 3 ani”.Eu nu cred in asta.Si o spun din experienta.Intr-adevar, exista mii de probleme pe care un cuplu il poate intampina in existenta lui pe perioade nedeterminate.Dar fara ele, unde ar mai fi sarea si piperul?Nu sunt de acord cu ideea ca dragostea dispare, pentru ca, daca dispare, inseamna ca de fapt poate nici nu a fost dragoste.Sau poate ca nu a fost suficient de puternica.Indragosteala, intr-adevar, e ceva diferit.E mai mult chimie.Hormoni.Endorfine, in special.Indragosteala e trecatoare.Fluturii din stomac apar repede si trec,pe masura ce trece timpul, pentru ca te obisnuiesti cu persoana respectiva, pe masura ce o cunosti si pe masura ce relatia se maturizeaza…si voi insiva va maturizati.Dar dragostea, dragostea adevarata, in sine, nu dispare niciodata.Acolo unde exista cu adevarat, e prea greu sa o faci sa se evapore.Trebuie sa fie ceva foarte grav la mijloc ca ea sa se termine.

Vorbind despre toate astea, imi place cand vad cupluri fericite, tinere, indragostiti care, asa cum ziceau niste prietene candva, au nevoie de niste „plase pentru multitudinea de fluturi care roiesc in jurul lor”.Dar parca si mai mult imi place sa vad un cuplu trecut de prima tinerete, in ochii carora poti sa citesti iubire.Si multe altele.Dar, mai ales iubire.

Nu-mi plac relatiile de forma.Si relatiile in care nu exista comunicare.Nu-mi place sa vad ca oamenii se feresc sa fie „indragostiti” si la 30, si la 40, si la 50 de ani….Nu-mi plac relatiile de complezenta si de umplutura sau cele in urma carora unul din parteneri obtine un avantaj de pe urma celuilalt.

Imi place, in schimb, sinceritatea celor care, la o cina romantica, asa cum zicea Gabi Cotabita, „se sorb din priviri” si se tin de mana…indiferent ca sunt impreuna de 1 luna, de 1 an, de 5 ani sau de 20 de ani.

Imi place sa vad ca oamenii, putini ce-i drept, nu se tem sa-si arate sentimentele.Si-mi place, de fapt, ca pe timp de nenumarate crize, „existentiale” sau nu, mai exista sentimente.Exista dragoste….chiar si dupa 3 ani…

Recipe4Chaos

Reclame

Martie 27, 2009

Gossip kills love

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , — recipe4chaos @ 11:09 am

Povesteam intr-un articol, acum ceva timp, despre cuplurile de la Medicina.Si ziceam acolo cum ca „indragostitii” sunt blazati si tristi.

De cand n-am mai scris, s-au intamplat insa lucruri care m-au facut sa-mi revizuiesc putin atitudinea sau macar sa privesc si din alt unghi.[Nu, nu m-am indragostit de niciun coleg, stati calmi:)]

Ma gandeam ca la Facultate, pasesti intr-o viata noua si trebuie practic sa o iei de la capat: sa-ti faci prieteni, sa descoperi treptat pe fiecare , sa reusesti sa faci diferenta intre ce e bun si ce e rau…Esti exact ca un copilas de clasa 1, care isi vede pentru prima oara colegii si care vrea sa aiba cu cine sa se joace, asa ca va incerca sa se imprieteneasca cu ei.Dar nu stii cu cine poti si cu cine nu poti sa te imprietenesti.Asa e si la facultate.In anul 1, patrundem intr-o lume noua.Cunoastem oameni despre care nu stim nimic, dar cu ei vom fi de acum inainte….asa ca trebuie sa incercam sa ii descoperim…Ne apropiem treptat unii de altii, impartasim impresii, dorinte, vise…

Insa…din multitudinea de personaje noi….daca exista unul „altfel” decat ceilalti?Unul cu care se intampla sa iti  placa sa vorbesti vrute si nevrute, cu care simti ca esti pe aceeasi lungime de unda si care te fascineaza prin simpla lui prezenta?Si daca te indragostesti?…

Veti zice: no big deal.Facultatea e o perioada misto, cu o multime de experiente, unele mai frumoase, altele mai putin. Si „indragosteala” e una din ele.Veti zice ca ce daca te indragostesti, just live your life.Ce e asa rau in asta?

Nu-i nimic rau…depinde din ce punct de vedere privesti.Ca te indragostesti, e ceva minunat, dar…ca te indragostesti de un/o coleg/a ? De aici si ceea ce spuneam mai devreme, ca mi s-a schimbat oarecum opinia despre cuplurile de la medicina, in special cele formate din colegi de grupa/serie, pentru ca am observat ca Medicina[nu stiu alte facultati cum sunt] e o „mancatorie” continua, o barfa permanenta.Reactia colegilor atunci cand vad un cuplu format din alti doi colegi de-ai lor nu e deloc hilara, ci mai degraba dezgustatoare si deranjanta.Si atunci, vrand nevrand, hlizelile fetelor ce vor sa scoata din orice o mica barfa, misto-urile baietilor care „au pierdut” un tovaras, te fac sa pari oarecum blazat…N-ar trebui sa-ti pese, e viata ta, ai dreptul sa faci ceea ce vrei.Dar comentariile pe care le auzi zilnic pot sa te aduca la un moment in care chiar ti se ia si chiar nu mai ai chef sa-ti afisezi fericirea, daca atata lume te priveste „ciudat”.Sau…poate cu invidie.

Repet, nu vorbesc aici despre mine, pentru ca nu e cazul.Ci vorbesc despre ceea ce vad in jur, in fiecare zi.Recunosc ca mie una nici nu-mi place ideea de a fi prietena cu un coleg,Nu din cauza comentariilor care apar, ci pentru ca…nu poti sa stii cum se va termina.Si, daca se va termina, e posibil sa se strice cam tot…inclusiv relatia de colegialitate.Dar,daca ar fi sa fie,  probabil ca as fi una din putinele persoane carora nu le pasa de ‘ce zice lumea’.Ba din contra, in fiecare zi as fi poate mai happy, fara sa ma intereseze de ce zic unii si altii.

Dar… multora le pasa.Sau, pur si simplu ii dispera. De asta poate par asa cum am spus eu in acel articol.De asta nu par fericiti.Pentru ca…li s-a luat.

Recipe4Chaos

Blog la WordPress.com.