Chaos is Served

februarie 16, 2009

Copy/Paste

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , — recipe4chaos @ 9:38 pm

O sa incep iar cu ofuscarile mele personale , de data aceasta nelegate de profesori, sistem medical sau alte bazaconii, ci de colegii mei.Da,de scumpii mei colegi.

Nu zic ca eu sunt usa de biserica si ca nu am copiat niciodata.Ba chiar recunosc ca am facut-o de multe ori, insa parca nu cu atata nesimtire si nonsalanta cum s-a intamplat azi in cazul unora la examenul de genetica.

Recunosc ca nici mie nu mi-a placut materia aproape deloc, mi s-a parut foarte ilogica, fara vreo noima, toceala curata si total inutila.Dar, in astea 4 zile , mi-am cam tocit creierii si am reusit sa invat o buna parte din ea.Mai bine sau mai rau,dar am invatat.Subiectele de azi au fost acceptabile, nimic iesit din comun, am reusit sa imi aduc aminte ceva pe la toate,asa ca examenul va fi luat, si poate chiar cu o nota mare…Dar,asa cum spuneam , ofuscarile mele sunt legate de ceea ce s-a intamplat astazi in acel amfiteatru.

O sa trec peste faptul ca m-am enervat destul de rau din cauza faptului ca mi-am cam pierdut din idei pentru ca lumea tragea de mine din toate partile, de parca as fi fost singura care a invatat din sala aia.Dar ,trec peste, cum am zis, pentru ca am incercat sa imi ajut colegii, asa cum am putut.Si, o sa ajung la subiectul principal din acest post: copiatul.

Multa lume a venit cu copiute…okay,nimic de zis, atata vreme cat stii numai tu ce se intampla acolo, fara sa dai de banuit celor din jur.Dar atunci cand copiezi cu handsfree si toata sala te aude „urland” subiectele, pentru ca cel de la capatul firului nu le intelegea…atunci depasesti o anumita doza de nesimtire.Bineintelesca au existat si asemenea specimene.Si bineinteles ca ,in timp ce eu toceam la genetica , blestemandu-mi zilele pentru toate rahaturile pe care le aveam de retinut, ei, cei cu handsfree-ul, se distrau sau se odihneau…ca oricum ei sunt intr-o odihna si o vacanta permanenta.

Nesimtirea de care au dat dovada anumite persoane mi-a depasit astazi orice asteptare.Mai mult, cu siguranta ei vor lua o nota mult mai mare decat cei care au invatat, dar poate nu au cazut pe subiect…sau le-a picat vreun subiect pe care nu il stapaneau atat de bine.Si,la final cine se vor lauda cu notele lor?Ei bine, tot ei…cei cu handsfree-ul, care ne vor rade in nas, noua, fraierii care stam acasa sa invatam, in loc sa…fim in pas cu tehnologia.

Recipe4Chaos

Completare: Nu alerg dupa note asa cum fac altii.Vreau sa raman cu ceva din facultatea asta si lucrul asta se va vedea peste 6 ani: cine,ce si cum….sau mai bine zis, cat stiu.Peste 6 ani…si mult dupa aceea.

Reclame

februarie 10, 2009

What does it cost dreaming?

Filed under: chaos is served — Etichete:, , , , , , — recipe4chaos @ 11:40 pm

Ziceam intr-unul din post-urile anterioare ca astazi am examenul de anatomie.Cel mai important si cel mai complex si complicat,deopotriva.

Ziua a inceput foarte devreme….mai ales ca si noaptea a inceput foarte tarziu.Trebuie sa recunosc ca am gresit la examenul asta,pentru ca am invatat foarte mult intr-o saptamana,cand ar fi trebuit sa invat mai mult in timpul semestrului.Dar,pana la urma,am avut o capacitate destul de mare…si am acoperit cum trebuie aproape toate subiectele.Zic „aproape”, pentru ca este imposibil sa stii totul perfect si sa nu uiti.Cu totii suntem oameni.

Cum spuneam, la ora 8 am fost la facultate.Prima proba a fost cea de embriologie.Eram atat de stresata, incat in primul moment nu am fost in stare nici sa recunosc lama care mi-a picat la microscop.Pana la urma, m-am adunat si am recunoscut lama, cu toate elementele ei.Dupa aceea, doamna profesoara ne-a chemat la catedra, ca sa ne puna „cateva” intrebari.Ei bine, intrebarile au fost multe si complicate.Nu neaparat ele in sine, ci modul in care au fost formulate.

A urmat radiologia, o proba nu prea grea, cu domnul dr. care ne este asistent.Trebuia doar sa stii putina teorie, sa recunosti cateva elemente de pe oase…si sa nu fi stresat/a ,asa cum am fost eu.Dar am trecut cu bine si peste asta.Probabil ca a fost cea mai usoara proba din cele patru.

Cea mai grea incercare a fost de fapt asteptarea: statul in fata salii de examen, cu caietele in brate, cu okii si mintea incetosate, cu inima cat un purice,iar senzatia de vid …oricat ai fi invatat…nu se compara cu nicio alta proba. Toata saptamana, am avut senzatia asta, de fapt: ca invat degeaba, ca uit, ca nu pot retine , ca nu stiu nimic, oricat as citi.Dar cred ca cel mai puternic am simtit asta in dimineata de astazi, dimineata examenului.Tot asteptand, aveam impresia ca mi se sterge totul din minte, sau mai grav, ca nu am nimic in minte.Mi-am dat seama ca este doar o senzatie normala de dinainte de examen, pentru o persoana care a invatat foarte foarte mult…si care are si asteptari pe masura.

Mi-a venit si mie randul sa dau examenul practic cu proful mare.In momentul in care am intrat in sala, am simtit ca mi se inmoaie picioarele de emotii.Era prima oara cand chiar eram fata in fata intr-o astfel de situatie cu domnul profesor.M-a intrebat destul de multe lucruri, pe care, din fericire, am stiut sa i le arat pe toate, si chiar sa si vorbesc, pe scurt, despre ele, folosind notiunile de teorie invatate.Am reusit astfel sa fac o impresie buna la practic, luand o nota foarte mare, si care probabil ca a avut o pondere importanta si la nota finala.

Dupa examenul practic, am iesit din nou pe hol…holul asteptarii.Eram putin mai linistita, dar emotiile nu disparusera, pentru ca proba cea mai importanta abia acum urma: examenul oral.Cate 3, am fost chemati pe rand, in ordine alfabetica, inapoi in sala.Fiecare dintre noi a extras trei subiecte: unul de embriologie/articulatii, altul de membru superior/spate/peretii toracelui si altul de perete abdominal/membru inferior.

Cu putin noroc, am tras niste subiecte rezonabile, pe care m-am concentrat cat de bine am putut.Cand am mers in banca, din nou am simtit ca mintea mi se incetoseaza.Mi-era teama ca nu o sa reusesc sa le acopar asa cum trebuie, ca nu o sa spun tot ce trebuie sau ca o sa ma incurc,cine stie din ce motive prostesti.La cat invatasem, ar fi fost chiar pacat.Asa ca am reusit sa ma concentrez pe fiecare dintre subiecte, sa scot tot ce era mai important si sa imi fac cate o schema.Am fost prima persoana dintre cele trei care a raspuns, dar mi-am dat seama, dupa primul subiect, ca profului i-a placut prestatia mea.Asa ca la subiectul al doilea si la al treilea am fost putin mai degajata si mai sigura pe mine.Nu am citit de pe foaie, doar mi-am aruncat privirea din cand in cand, ca sa nu uit sa spun ceva, dar nici chiar direct in ochii lui nu cred ca m-am putut uita.Oricum, sunt sigura ca si-a dat seama ca  am invatat, ca imi place si ca ma intereseaza: s-a vazut in nota pe care mi-a dat-o si chiar in mimica sa.

Dupa ce am terminat toate trei de spus cele trei subiecte, am lasat carnetele ca sa ne treaca notele.Stiam fiecare ca vom lua o nota buna, mai ales ca raspunsesem perfect sau aproape perfect la fiecare din cele trei subiecte.Cum am mai zis, perfect nu cred ca se poate in totalitate.Dar…macar am tins spre perfectiune:D.

Astfel, la final, rezultatul a fost pe masura asteptarilor si a muncii depuse: 10 la examenul de anatomie! Primul examen de anatomie, din punctul meu de vedere si primul examen foarte important din acesti 6 ani de facultate.Si iata…10 nu a fost doar un vis…ci o implinire.

**Nota asta(si toate celelalte note bune din grupa mea) a fost obtinuta partial si datorita domnului profesor de la l.p.,domnul dr. care si-a dat toata silinta sa ne faca sa intelegem si sa stapanim cat mai bine materia, fara sa ne streseze, fara sa ne faca sa ne simtim crispati sau nestiutori( asa cum se intampla de obicei,in cazul anumitor profi)ci doar imbinand utilul cu placutul, glumele si voia buna cu invatatul si seriozitatea.Thanks for always helping us, profu’! 🙂

Recipe4Chaos

Blog la WordPress.com.